FOTO| Grotele din Apuseni în care s-au ascuns partizanii anticomunişti ai grupului Șușman: Zece ani de luptă în așteptarea americanilor

Grotele din Apuseni în care s-au ascuns partizanii anticomunişti ai grupului Șușman: Zece ani de luptă în așteptarea americanilor

Munţii Apuseni, în special zona masivului Muntele Mare au reprezentat, după intrarea României în sfera de influență bolșevică, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, cadrul natural perfect de acțiune pentru partizanii anticomuniști din Apuseni. În grotele și peșterile din această zonă s-au ascuns membrii grupului Șușman, în așteptarea americanilor, care ar fi trebuit să salveze România de comunism.

Americanii nu au mai venit, iar partizanii au fost prinși rând pe rând după ce au fost trădați de apropiați ai acestora. Zece ani le-a trebuit securiștilor să distrugă rezistența anti-comunistă din această parte a țării.

Câteva dintre cele mai spectaculoase grote se află în zona rezervaţiei Scăriţa-Belioara, pe teritoriul comunelor Ocoliş şi Poşaga. Sunt studiate până în prezent un număr de şapte peşteri: Coşul Boului, Colţul Rotund, Peştera Fără Fund, Peştera lui Filip, Peştera Călugarului, Pestera Roşie şi Peştera Lungă. În apropierea acestora se află satul Runc din comuna Ocoliş, care poate reprezenta o bază de plecare în expediţiile de pe munte. Și în prezent, în unele dintre aceste peșteri se mai pot observa urme lăsate de cei care le-au folosit drept adăpost în urmă cu 70 de ani.

CITEȘTE ȘI: Zăpodie și Știolne, o întoarcere în timp pe tărâmul partizanilor. Turiștii, fermecați de cătunele ”sălbatice” din Apuseni

Grupul Leon Şuşman a acţionat mai mulţi ani în zona Muntelui Mare, pe partea dinspre Valea Arieşului – zona Poşaga, Ocoliş. A fost nevoit să se retragă în munţi pentru a nu fi prins de organele comuniste de represiune. În anul 1946, s-a mutat în comuna Poşaga, pe Valea Arieşului. În Munţii Apuseni, în mijlocul moţilor, se simţea mai în siguranţă. Leon Şuşman fusese ajutor şef în poliţia legionară.

Era principalul ”element terorist învinuit de acte de teroare şi jafuri armate”, după cum îl caracterizau rapoartele Securităţii. De religie greco-catolică – ca şi întreaga familie Şuşman – Leon avea studii teologice, fiind în permanentă ajutat de foştii preoţi greco-catolici şi de legionarii aflaţi în libertate. Iniţial, a luptat alături de unchiul său, Teodor Şuşman, fost primar al comuni Răchiţele din Cluj.

Scăpată de nenumărate ori din capcanele Securităţii, ceata Şuşmanilor tineri a devenit o legendă a Apusenilor. Țăranii le atribuiau ”cetaşilor” puteri miraculoase şi nu realizau existenţa unor grupări distincte. Şi astăzi bătrânii din comuna Poşaga îşi amintesc de ”haiducii anticomunişti” care făceau dreptate, pedepseau primarii şi abuzurile miliţienilor, băteau membrii de partid care forţau ţăranii să predea cotele.

Atunci când metodele paşnice de subzistenţă dădeau greş, gruparea lui Leon ataca magaziile cu alimente ale armatei, magazinele săteşti şi chiar pe unii ciobani (care, de teamă să nu fie arestaţi şi anchetaţi ca susţinători ai bandei, le dădeau hrană după care îi denunţau miliţiei). În dările de seama ale Securităţii din raionul Cluj, toate eşecurile muncii de propagandă sau ale acţiunilor de pedepsire a chiaburilor erau trecute în seama Şusmanilor, Securitatea justificând insuccesele prin intervenţiile în forţă ale acestei ”bande periculoase”.

Pentru prinderea grupului Leon Şuşman, în regiunea satelor Poşaga şi Segarcea a fost plasată o echipa de zece “geologi”, în realitate agenţi conduşi de maiorul Constantin Vieru, “profesorul” echipei, însărcinată cu sondarea terenului şi a principalelor elemente implicate în rezistenţă. “Geologii” au recrutat o serie de ţărani din cercul de intimi ai “bandiţilor”, cărora le-au promis libertatea sau sume mari de bani în schimbul trădării.

În primăvară anului 1957, securitatea a reuşit să-l recruteze pe agentul “Maxim Ionescu” (rămas neindentificat), unul dintre prietenii lui Leon Şuşman, care raporta zilnic “profesorului”. Luna iulie a fost fatală pentru grupare, agentul orchestrând capturarea ei. “Maxim Ionescu” a raportat că în dată de 19 sau 20 iulie 1957, cu ocazia onomasticii partizanului Ilie Brad, în satul Segarcea urmau să se întâlnească Leon Şuşman, fratele sau Gheorghe, preotul greco-catolic Simion Rosa şi alţi susţinători ai grupării. În consecinţă, trupele Securităţii au fost masate în zona din imediată apropiere a satului.

În noaptea de 18-19 iulie 1957 s-a produs asaltul Securităţii asupra casei. În momentul forţării uşii de către maiorul Constantin Vieru şi căpitanul Mândruţ, din casă s-a răspuns cu foc, fiind împuşcat mortal maiorul şi rănit căpitanul. Partizanii au rezistat până dimineaţă. După sosirea întăririlor, casă a fost din nou luată cu asalt (între timp ţăranii din Segarcea fugiseră aproape în totalitate).

În casă au fost găsiţi: Leon Şuşman, grav rănit la cap şi abdomen, Gheorghe Şuşman, nevătămat, preotul Simion Rosa mort şi gazda Vasile Crişan cu răni multiple, dar superficiale. Agentul “Maxim Ionescu” a fost doar rănit la picior, datorită ingeniozităţii cu care s-a acoperit cu cadavrul lui Simion Rosa pentru a se proteja de gloanţe. Leon Şuşman a decedat la scurt timp după arestare, scăpând de calvarul anchetelor şi al detenţiei. Au urmat anchete dure ale securităţii, finalizate cu deportarea în Bărăgan a sute de moţi nevinovaţi, acuzați că i-ar fi ajutat pe partizani.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI