FOTO | Dr. ing. Alexandru Jittu: „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în știință”. Amintiri despre trecutul din Cugir, realizări prezente și proiecte de viitor

Dr. ing. Alexandru Jittu: „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în știință”. Amintiri despre trecutul din Cugir, realizări prezente și proiecte de viitor

Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului „Unirea”, de mai bine de 5 ani, din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credință în Dumnezeu și matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.

– Domnule Alexandru Jittu, cititorii ziarului „Unirea” vă cunosc deja din cele două interviuri anterioare, publicate cu mai bine de cinci ani în urmă. Ce s-a schimbat în viața și cariera dumneavoastră de atunci?

– Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni, născut, crescut și educat la Pătrângeni și Zlatna, unde s-a născut și tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat și Craiul Moților – Avram Iancu. Colegii de facultate îmi spuneau „Avrămuț Iancu” fiindcă purtam părul foarte lung și o cușmă asemănătoare cu a lui Avram Iancu – doar că a mea nu era din blană de miel, ci dintr-un material sintetic ieftin.

Carieră la Cugir

– Ce ne puteți spune despre perioada în care ați activat la Cugir?

– Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima și conștiința mea, atât cât voi trăi. Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am lucrat la un nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară. Acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică, Seria B. Tot la Cugir m-am format ca specialist în Mașini și Aparate Electrice. Acolo m-am îndrăgostit, acolo am făcut cununia civilă, acolo s-a născut și a crescut fiica mea până la 13 ani. Și tot acolo am avut marea șansă să mă descătușez tehnic fără opreliști.

Știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele, cât și în cele realizate de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe „Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare. Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini-Unelte Montaj la doar șapte ani după ce începusem activitatea ca inginer stagiar în aceeași secție.

Director general la UM Cugir

– În 1990 ați fost numit director general al UM Cugir. Cum ați privit acea perioadă?

– Din funcția de director general, am încercat să dau tot ce a fost mai bun pentru viitorul angajaților, dar din păcate nu am fost înțeles și nici ajutat, astfel că s-a ajuns unde s-a ajuns. Detaliile acelei perioade sunt deja publicate în Ziarul „Unirea”. Bineînțeles că pot fi contrazis că eram prea tânăr și nu știam cum să construiesc viitorul. Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord să facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilă decât cea existentă, nemaifiind funcțională în forma de dinainte de 1989, când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte, cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse etc.

Începând cu 1990, aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate. În timpul unei deplasări în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat, printre altele, o uzină de strunguri. Directorul german mi-a spus că avea 2.500 de angajați, dintre care doar 850 lucrau efectiv în producție, iar restul erau în vânzări, răspândiți în toate țările în care studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare, și doar zece în administrație, marketing, supraveghere produse.

De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat că proiectele noi vor apărea în timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări, gata de livrare. La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module, sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală, adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabilă să lucreze ceea ce era cerut prin fișa postului, trebuia să plece din UM Cugir. Calculul meu arăta că, deși nu ar mai fi fost 17.500 de oameni, între 5.000 și 6.000 ar fi rămas.

A fost dureros să aflu că, în 2004, un secretar de stat din Industria de Apărare a ordonat închiderea Fabricii de Mașini-Unelte, deși avea 86% din producție acoperită. Salariații au fost trimiși acasă, primind nu știu câte salarii compensatorii. S-au pus lacăte pe secții și utilajele au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate țările foste membre CAER doar în România s-a produs un asemenea dezastru economic, m-am gândit să scriu o carte despre dedesubturi, dar am fost sfătuit să stau cuminte.

Întoarcerea în SUA, pandemia și proiectul Tesla

– Ce a urmat după plecarea din România?

– În februarie 2020 am venit în România la nunta Iuliei, fiica unui văr care ne împrumutase banii necesari în 1994, când am emigrat în Canada. M-am întors din Europa în SUA cu unul dintre ultimele zboruri aprobate de președintele Donald Trump.

A urmat pandemia. Am putut lucra doar de acasă, prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă: am primit un contract de consultanță de la o firmă germană subcontractoare a unei companii japoneze. Inițial firma din Germania m-a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin, dar pandemia a schimbat planurile. Am fost recomandat de americanii de la Tesla, Freemont, Californiam unde în 2014 am condus cu succes un proiect care a presupus instalarea a zece dintre cei mai puternici roboți de transfer din lume, produși în Japonia, fiecare putând ridica o tonă și jumătate. Acest proiect, ca multe altele, este descris în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fi publicată în România în 2026.

Datorită felului în care am condus acel proiect, am fost aprobat să fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate. În ianuarie 2021 am primit comanda de execuție în India, la firma care le proiectase, transportul din India în portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio, Texas, unde firma japoneză a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun, fiindcă japonezii ne-au plătit în avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale și plata salariilor celor din India.

Vacanța în România

– Ați petrecut recent mai mult timp în România. Cum a fost această revenire?

– Anul acesta am avut o vacanță de vis de șase săptămâni în România. A inclus:

reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir, dedicată împlinirii a 225 de ani de la înființarea uzinei;
revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini – specialitatea Mașini și Aparate Electrice;
revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj-Napoca;
revederea de 55 de ani de la absolvirea clasei a VIII-a; două întâlniri speciale: una cu academicianul Ioan-Aurel Pop și una cu academicianul Nicolae Zamfir; de asemenea, am revăzut și foști colegi de la Mașini-Unelte Montaj.

Cel mai emoționant moment a fost reuniunea de la Cugir, alături de foști colegi din conducere, cu care am trecut prin multe perioade grele. Le mulțumesc tuturor celor care au răspuns invitației mele. Atmosfera a fost caldă, amintirile au fost depănate, s-au cântat cântece populare, iar restaurantul Drăgana ne-a răsfățat cu bucate alese.

Am fost onorați de prezența domnului primar Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.

A consemnat
Constantin PREDESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI