FOTO| Cum a reușit fata de la țară, din Țara Moților, să le dea lecții elevilor de la oraș. Ema Toda, singura medie de 10 la Bacalaureat 2023, din județul Alba

FOTO| Cum a reușit fata de la țară, din Țara Moților, să le dea lecții elevilor de la oraș. Ema Toda, singura medie de 10 la Bacalaureat 2023, din județul Alba

Ema Toda, singura elevă din județul Alba care a obținut media 10 la examenul de Bacalaureat 2023 a discutat în cadrul unui interviu la Radio Unirea FM referitor la anii de liceu, la pregătirea pentru examen dar și la experiența susținerii examenului.

„Experiența a fost exorbitantă. Cred că am obosit atât pe plan emoțional, cât și fizic, deoarece deși știam că o să trec examenul de bacalaureat, niciodată nu m-am mulțumit cu puțin și tindeam tot timpul spre perfecțiune și știam că am o problemă foarte mare cu atenția.

Toți profesorii mei știu că am o problemă cu atenția, încât la matematică doar la calcule greșeam, la română făceam eseuri frumoase dar greșeam din neatenție, din nou, făceam un dezacord sau greșeam un cuvânt și la informatică la fel, așa că știam cu ce am de lucru și m-am focusat pe asta”.

Întrebată dacă se aștepta la nota 10 aceasta a declarat faptul că „nu m-am așteptat. După cum am menționat, știam că am o problemă cu atenția și de asemenea știam că e foarte greu să obți o medie de 10 pentru că, ce înseamnă 10? Perfecțiune pe un subiect și să atingi asta este foarte greu pentru că trebuie să fi perfect peste tot, atât în ansamblu cât și la fiecare detaliu, mai ales la română unde este subiectiv totul, acolo mi s-a părut cel mai greu, deoarece celelalte două au fost mai mult pe barem”.

Ema este din comuna Bistra, „cea mai întinsă din Europa”, așa cum ii place ei să își descrie locul natal, iar la Colegiul Național „Avram Iancu” din Câmpeni a intrat cu cea mai mare notă din zona Apusenilor.

„Am învățat acolo că nu trebuie să fi mare ca să atingi perfecțiunea ci trebuie să fii perseverent. Încă din clasele primare m-au întrebat părinții mei dacă vreau să merg la Câmpeni să fac gimnaziul, iar eu le-am spus că nu. Țineam mult și la prietenii mei dar am considerat și că dacă pot să învăț de la sat, pot să învăț și de la oraș, e exact același lucru, așa că am muncit foarte mult și în clasa a VIII-a, chiar poate mai mult decât acum, deși poate ieșeam mult mai mult pe afară pe atunci, dar cred că era și mai puțin de învățat și am luat cea mai mare medie, atunci, după multe ore de muncă.

În clasa a VIII-a, din nou, părinții mei m-au întrebat „Nu vrei să faci liceul într-un oraș mai mare?”. Mama mea a făcut liceul la Cluj și m-a întrebat dacă nu aș vrea și eu la fel sau poate la București la Sfântul Sava.

Știu că de multe ori mă uitam, iar cea mai mare medie de intrare era 9,90 și cu media mea puteam să intru și acolo, dar am spus că nu. Aveam o fascinație pentru Colegiul „Avram Iancu” din Câmpeni, tot timpul m-a atras. Mi se părea de prestigiu și impresionant. Auzeam povești despre profesori dedicați, povești care au devenit realitate și am spus că nu. Dacă vreau să învăț pot să învăț și de la colegiu. Dacă vreau să fac performanțe pot să fac și dintr-un oraș mai mic.

„Am simțit strict din percepțiile oamenilor și prejudecățile lor, pentru că auzind că vin dintr-o comună presupuneau că sunt poate mai înapoiată, poate de la țară, mai țărăncuță într-un fel, deși cred că dacă faci o școală la sat ai parte de un avantaj pe care cei de la oraș nu îl au, și anume faptul că tu trebuie să lupți dacă vrei să ajungi undeva. Trebuie să ai acea perseverență pentru că da, poate sunt unele cazuri în care nu ai același acces la mai multe resurse, dar având în vedere că trăim în lumea internetului cred că la un click poți să atingi orice informație”, a povestit Ema referitor la inechitățile învățământului din mediul rural față de cel urban și cum a simțit tânăra aceste diferențe.

„Am ales liceul din Câmpeni pentru că este cel mai aproape de noi, din Bistra. Am vrut să rămân alături de părinții mei pentru că oricum la facultate o să plec și am zis că vreau să profit de anii aceștia când nu am nicio responsabilitate și pot să stau fără griji în fața lor și să mă bucur și să aibă cineva grijă de mine, pentru că nu știu cât timp o să îi mai am pe toți, mai ales pe bunica mea care a fost acolo din clasa I și a avut grijă de mine, a stat acasă cu mine și m-a învățat tot ce trebuie să știu, și am zis că nu vreau să pierd patru ani din viața mea, poate că aș fi făcut lucruri mai bune la un alt liceu, dar am vrut să fiu alături de ei”, a mai explicat tânăra.

Ema avea de parcurs 6 kilometri pentru a ajunge dimineața la liceu, iar apoi, după orele de curs, avea de parcurs tot atât pentru a ajunge înapoi acasă pentru a putea să se odihnească și să continue studiul.

„Tatăl meu lucrează în Câmpeni și atunci de dimineață mergeam cu el, plus că am prins aproape doi ani în pandemie și atunci făceam de acasă, nu a fost o problemă, apoi în ultimul an de liceu mergeam eu cu mașina. Era ok, chiar m-am bucurat. Era un loc de trecere, într-un fel, care mă ajuta să mă deconectez de acasă spre școală și de la școală spre casă, deși poate că mă supăra ceva la școală, pentru că inevitabil se întâmplă, aveam parte de 10 minute în fiecare zi să fiu doar eu cu mine, să mă gândesc, să mă liniștesc și când ajungeam acasă să fiu pregătită să învăț din nou”, a povestit Ema.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI