Foamea de putere

    Faptul că guvernarea PDL a fost în ultimii ani una destul de şchioapă, cu multe minusuri îndeosebi în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă, dar şi în administrarea bugetului public, o ştie toată lumea. Şi peste toate s-a aşezat suficienţa şi aroganţa în funcţii a multora dintre miniştrii guvernului Boc, precum şi inexistenţa în Parlament a dialogului cu partidele de opoziţie. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că a avut şi plusuri, cel mai elocvent exemplu fiind creşterea cu 2,5 la sută a PIB-ului în 2011, precum şi încadrarea exactă în ţintele şi indicatorii macroeconomici stabiliţi cu partenerii externi (FMI, Banca Mondială, CE), lucruri care ne mai menţin totuşi, acum, pe linia de plutire din punct de vedere economic.
A demisionat guvernul Boc, a fost instalat guvernul Ungureanu, care a avut o viaţă destul de scurtă (78 de zile), după care şi acesta a fost înlăturat printr-o moţiune de cenzură. Prin aceleaşi maşinaţiuni parlamentare murdare ca şi ale predecesorilor la crearea majorităţii necesare la învestirea guvernului Boc, respectiv folosindu-se de parlamentarii traseişti, s-a înscăunat, în urmă cu mai bine de două luni, guvernul USL condus de premierul Victor Ponta. Toată lumea credea că, în sfârşit, după măsurile anticriză dure luate de guvernul Boc şi viaţa destul de grea a românilor din ultimii trei ani de criză economică mondială, noul guvern Ponta va veni, aşa cum de altfel a promis de nenumărate ori, cu o nouă viziune şi aplomb în relansarea economică a ţării. Mai ales că existau şi premisele amintite puţin mai înainte. Ei bine, n-a fost să fie aşa. Cel puţin până acum… În loc să facă ceea ce a promis, şi anume o guvernare în mod democratic şi o viaţă mai bună românilor, guvernarea USL a picat repede în aceleaşi păcate ale înaintaşilor la conducerea ţării. Astfel, nu numai că le-au copiat rapid toate metodele de „epurare politică” din toate funcţiile guvernamentale, precum şi din deconcentratele judeţene şi locale, dar au şi pus „în operă”, în ultimele săptămâni, un veritabil asalt asupra a numeroase instituţii fundamentale ale statului român. Aceste lucruri se cunosc deja bine de către toată lumea şi nu o să mai insist aici asupra lor.
Ceea ce este însă de-a dreptul îngrijorător, aşa cum mulţi dintre analişti o spun, este foamea de putere a „oştilor” politice din cadrul partidelor ce compun USL (PSD, PNL+PC). Astfel, deşi au câştigat deocamdată, în mod detaşat, doar alegerile locale din 10 iunie a.c., deci puterea la nivel judeţean şi local, useliştii vor neapărat acum, într-un timp foarte scurt, să se înstăpânească absolut peste tot ce mişcă în această ţară. Scopul scuză mijloacele, par a spune aceştia. De fapt, prin cucerirea ultimelor redute în Parlament, precum şi prin suspendarea preşedintelui Traian Băsescu în urmă cu câteva zile, acest lucru este pentru ei ca şi împlinit.
Ei bine, cine ascultă cu adevărat vocea străzii şi în aceste zile (nu numai cea din ianuarie-februarie din Piaţa Universităţii), îşi poate da seama că mulţi, chiar foarte mulţi români se simt de-a dreptul frustraţi, chiar furaţi pe faţă. Şi asta deoarece văd cum, pe zi ce trece, dintr-o democraţie cât de cât în echilibru, guvernarea actuală, în foamea-i rapace de putere, tinde să înscăuneze peste ţară o „tiranie a majorităţii”, doar pe baza succesului de la locale.
În altă ordine de idei, eu unul, nu pentru că-l iubesc atât de mult pe Traian Băsescu sau că am ceva împotriva lui Crin Antonescu, ci pentru că simt efectiv că acei 30 – 40 de parlamentari traseişti neruşinaţi mi-au furat şi deturnat votul, o spun în nume personal, şi fără a îndemna pe nimeni să-mi urmeze gestul, că voi vota NU la referendumul de demitere a preşedintelui României, ce va avea loc în 29 iulie a.c. Sunt conştient că preşedintele Traian Băsescu a făcut de-a lungul anilor multe greşeli în fruntea statului român (deşi, potrivit chiar Curţii Constituţionale, nu s-au constatat greşeli grave de ordin constituţional pentru a fi demis) şi că în cele din urmă, probabil, va fi demis. Însă în niciun chip nu vreau să las ca votul meu acordat preşedintelui în 2009 să fie deturnat cum vor muşchii unor traseişti politici trădători.
Cred de asemenea, că o temperare a foamei de putere i-ar face bine şi guvernării USL. Sunt mulţi chiar din interiorul acesteia care susţin aşa ceva. Asta pentru că, în cele din urmă, alegerile hotărâtoare în România vor avea loc de-abia la toamnă!
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI