Florile de soc, aromă şi sănătate la un loc! Ce remedii se prepară din acestea și ce spun poveștile din folclor de ele

Florile de soc, aromă şi sănătate la un loc! Ce remedii se prepară din acestea și ce spun poveștile din folclor de ele

Socul înfloreşte în mai, vestind trecerea de la exuberanţa primăverii la plenitudinea fierbinte a verii. Scoarţa şi frunzele sale au un miros specific, destul de respingător, menit să alunge vizitatorii nedoriţi.

Florile, în schimb, au aroma răcoritoare, proaspătă, foarte plăcută. Este recunoscut, deopotrivă în folclorul românesc şi european, drept plantă de leac şi plantă magică. În satele din nordul Moldovei şi din Ardeal, se spunea că socul este ocrotit de duhuri. De aceea, el rareori este lovit de trăsnet, creşte pe orice fel de pământ, pe florile sale nu se aşează albina, şi rareori este năpădit de omizi sau de alţi stricători. Se mai spunea că atingerea ramurilor sale este binefăcătoare pentru cei bolnavi, dar nu trebuie să dormi sub soc, mai ales dacă e înflorit, pentru că „cei din vânt” te pot îmbolnavi, supăraţi că le-ai călcat teritoriul.

Florile de soc

Se culeg în zilele lipsite de umezeală şi, pe cât posibil însorite de mai, prin tăierea ciorchinilor de pe tulpină. După culegere vor fi ţinute la soare până la uscare, cât mai rasfirate posibil, într-un săculeţ sau într-o sacoşă în care să pătrundă aerul, pentru că altfel se vor încinge şi se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obţinerea binecunoscutei socate, în timp ce uscate, sunt administrate în scop terapeutic.

Remedii din flori de soc

*Pulberea. Se obţine prin măcinarea fină, cu râşnita electrică de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). De regulă, se administrează de 3 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.

*Tinctura. Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se lasă la macerat vreme de două săptămâni, în borcanul închis ermetic, după care lichidul se filtreaza, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puţină apă.

*Infuzia combinată. Se pun 3-4 linguriţe de flori de soc mărunţite la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumatate de litru de apă, vreme de 5 minute, apoi  se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se circa un litru de preparat, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub formă de comprese şi spălături.

*Infuzia fierbinte. Se foloseşte de regulă doar ca remediu de urgenţă, pentru efectul sudorific, febrifug şi antitusiv, deoarece prin opărirea plantei se pierd în mare parte celelalte calităţi terapeutice ale florilor de soc. Infuzia fierbinte se prepară prin opărirea unei linguriţe de plantă uscată şi mărunţită cu o cană (250 ml) de apă clocotită, după care se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtreaza şi se consumă cât mai caldă posibil.

*Uleiul de flori de soc. Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adaugă jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de măsline. Se închide borcanul ermetic, se lasă florile să macereze vreme de două săptămâni, după care lichidul se filtrează, iar preparatul rezultat se pune într-o sticlă închisă la culoare. De regulă, se foloseşte ca soluţie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscată.

Tratamente interne

*Infecţia gripală (răceala). Florile de soc sunt un ajutor de încredere în combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronşitei produse de infecţia cu viruşi gripali din grupele A sau B. Administrarea de pulbere de soc, 4 doze a câte 3-5 grame pe zi, amplifică rapid răspunsul sistemului imunitar la agresiunea viruşilor, combate inflamaţia mucoaselor, reduce durerile de cap şi durerile musculare, amplifică tonusul psihic. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infecţiei, când apar primele simptome, usturime în gât, senzaţie de iritatie nazală, uşoare dureri de cap.

*Febra. Se administrează infuzia fierbinte de flori de soc, câte o jumătate de cană, de 2-3 ori pe zi. După administrare, se va remarca pentru câteva minute menţinerea temperaturii ridicate a corpului, apoi socul va avea o acţiune asemănătoare cu a aspirinei, producând vasodilataţie şi o transpiraţie puternică, timp în care, gradat, temperatura corpului va scădea.

*Sinuzită şi bronşită.  Se administrează infuzia combinată de flori de soc, câte 3 căni pe zi, în cure de 14 zile, cu o săptămână de pauză. Suplimentar, se aplica pe frunte sau, după caz, pe piept comprese cât mai calde posibil cu infuzie combinată de soc (se pune deasupra compresei un bidon cu apă cât de fierbinte putem suporta). Principiile active din florile de soc reduc inflamaţia căilor respiratorii, ajută la eliminarea secreţiilor în exces, amplifică local capacitatea naturală de luptă a organismului împotriva infecţiei. Deasemenea, florile de soc au o acţiune foarte interesantă de prevenire şi de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe căile respiratorii.

*Colesterol. Spre deosebire de alte remedii, socul nu determină scăderea valorilor colesterolului, ci impiedică într-o bună măsură oxidarea sa în organism, proces care duce la apariţia depunerilor de pe artere, la boli cardiace şi vasculare grave. Se administrează infuzia combinată de soc, câte 2-3 căni pe zi, în cure de 4 săptămâni, cu 2 săptămâni de pauză.
*Constipaţie, digestie dificilă. Se administrează pulberea de flori de soc, câte o linguriţă, cu 10 minute înainte de a mânca. Florile de soc stimulează peristaltismul digestiv in general si pe cel intestinal in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, având o eficienţă specială pentru combaterea atoniei digestive.

*Reumatism. Se fac, pe o perioadă de 3 săptămâni, cure în care se administrează câte un litru de infuzie combinată de flori de soc pe zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare şi ajută la combaterea proceselor degenerative. Deasemenea, ajută la eliminarea uraţilor din organism, fiind un ajutor preţios în caz de gută.

*Prevenirea infecţiilor renale şi urinare. Persoanele ce se confruntă frecvent cu afecţiuni cum ar fi nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de două ori pe an, la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece şi viceversa, o cură de 2 săptămâni cu infuzie combinată de flori de soc. Un litru din această infuzie consumat zilnic stimuleaza puternic activitatea rinichilor, marind diureza, amplificând imunitatea locală, ajutând chiar la prevenirea formării nisipului şi a pietrelor la rinichi.

Tratamente externe

*Degerături. Zonele afectate vor fi înmuiate în infuzie rece de soc, vreme de 10 minute, apoi se aplică o cataplasmă călduţă cu flori de soc, care se ţine minimum o oră. Principiile active din florile de soc ajută la restabilirea circulaţiei şi la regenerarea celulară din zonele afectate.

*Arsuri solare. Se întinde pe piele uleiul de flori de soc, care are efecte calmante şi ajută la refacerea tegumentelor.

*Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici. Se dezinfectează zona afectată cu tinctură de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinată de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapidă şi cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni.

*Dureri de gât. Se face gargară de trei ori pe zi cu infuzia combinată de flori de soc. Are efecte de stimulare a imunităţii locale şi antiinfecţioase, ajută la eliminarea secreţiilor în exces, fiind de ajutor şi în tratamentul tusei umede.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI