Floarea de Păducel – „cardiologul” de serviciu al naturii

Nici o altă plantă din lume nu ştie să vindece inima precum el. Când îl întâlniţi prin păduri sau pe margini de drum, faceţi o plecăciune în faţa lui şi uraţi-i aceeaşi sănătate ca cea pe care v-o dăruieşte.
Se mai numeşte şi gherghinar şi înfloreşte chiar acum, la început de mai, umplând dealurile şi pajiştile cu albul incredibil al milioanelor sale de petale scuturate de vântul primăverii. Florile păducelului sunt unul din cele mai folosite remedii vegetale din lume, fiind cel mai puternic medicament în tratarea bolilor de inimă şi a celor vasculare, boli care acum, în sezonul cald, cunosc o agravare simţitoare. Puţine plante sau medicamente din lume au fost atât de studiate şi de atât de multe ori confirmate şi reconfirmate ca valoare terapeutică de către medici, ca acest păducel. Primii care l-au studiat şi l-au elogiat în tratatele lor au fost învăţaţii greci Galen şi Dioscoride. Multe secole mai târziu, Paracelsus introducea florile albe şi frunzele acestui arbore în celebrele sale elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă, menţionându-le, de asemenea, în scrierile sale. Mulţi alţi savanţi ai Evului Mediu şi, mai târziu, ai secolului luminilor au remarcat proprietăţile tămăduitoare ale inflorescenţelor albe, ce izbucnesc pe ramurile ţepoase şi subţirele, la începutul lui mai. Interesant este că, spre deosebire de majoritatea plantelor de leac, păducelul nu a căzut niciodată în uitare, fiind recunoscut ca valoare şi de medicina modernă. Aceasta, şi datorită extraordinarului sau prestigiu în medicina populară a tuturor ţărilor europene. Francezii, de pildă, numesc şi acum această plantă „laptele bătrânilor”, aluzie la culoarea albă a florilor sale şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale pe care păducelul le are asupra celor care au ajuns la vârsta a treia.
Unde găsim şi cum culegem păducelul
În lume există nu mai puţin de… 250 de specii de păducel, din care cea mai mare parte au proprietăţi medicinale. La noi în ţară se găsesc cinci specii, cu diferenţe de aspect insesizabile pentru cei neiniţiaţi şi, conform studiilor efectuate, toate au virtuţi tămăduitoare similare. Arborele are trei până la şapte metri înălţime, ramurile sunt terminate cu spini puternici, iar frunzele sale sunt de un verde deschis, adânc crestate şi nu foarte mari. Creşte începând cu zonele joase de câmpie, unde deja este în floare, şi până în ariile submontane, unde înfloreşte abia la sfârşitul lui mai – începutul lui iunie. Cele mai bune efecte medicinale le au florile, care se culeg în ciorchine (cu tot cu frunze), atunci când încă nu au început să se scuture. Imediat după recoltare se pun la uscat (altfel se încing şi devin brune la culoare, semn că s-au stricat), în strat subţire, în locuri umbroase, lipsite de umiditate şi bine aerisite. Atunci când frunzele foşnesc precum hârtia, iar codiţele florilor îşi pierd elasticitatea, rupându-se când sunt îndoite, uscarea s-a terminat, iar produsul obţinut se pune în saci de hârtie.
Preparate din flori de păducel
lTinctura. Este cel mai eficient preparat pe bază de păducel, care pune foarte bine în valoare complexitatea acţiunii terapeutice a acestei plante. Se obţine prin macerarea a 10 linguri de plantă mărunţită, în jumătate de litru de alcool de 70 de grade, vreme de două săptămâni, într-un borcan închis ermetic. Apoi conţinutul borcanului se filtrează prin tifon, iar tinctura se trage în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de regulă o linguriţă de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi. În cazurile de hipertensiune, în care este contraindicat aportul de lichide, preparatul se administrează nediluat sau cu foarte puţină apă.
lPulberea. Se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea a florilor uscate. Se administrează o linguriţă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de câteva minute, după care se înghite cu apă. Este recomandată mai ales acolo unde aportul de alcool este contraindicat: ulcerul gastric, gastrită hiperacidă, bolile hepatice grave.
lInfuzia combinată. Se obţine prin punerea la macerat a 3-4 linguriţe de flori de păducel, într-o cană de apă, de seara până dimineaţă, după care se filtrează. Extractul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă se opăreşte cu încă o cană de apă clocotită şi se lăsă să se răcească. După răcire, infuzia se filtrează, iar în final se combină cele două extracte, obţinându-se un preparat folosit intern şi extern.
lSiropul. Într-un borcan de sticlă prevăzut cu capac, se pun alternativ un strat de flori proaspete de păducel tocate cât mai mărunt, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ două degete), până se ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se închide ermetic vasul şi se lăsă la întuneric şi răcoare sau îngropat în pământ, vreme de patru-opt săptămâni. După trecerea acestui interval de timp, se filtrează conţinutul, iar siropul obţinut se trage în sticle închise la culoare. Este un elixir calmant pentru psihic şi sistemul nervos, un excelent tonic cardiac şi susţinător de efort. Se ia câte o lingură de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată.
Boli care se tratează cu păducel
lHipertensiune (prevenire şi combatere), tensiune arterială oscilanta – se face un tratament cu tinctura de flori de păducel vreme de 3 luni, cu 2 săptămâni de pauză. Se ia câte o linguriţă diluată într-un sfert de pahar de apă, de 4 ori pe zi. Acest preparat este foarte bogat în flavonoide, substanţe care sunt un adevărat elixir pentru sistemul cardiovascular şi care între altele ajută la scăderea şi la stabilizarea tensiunii arteriale. Cura cu tinctura de păducel este recomandată mai ales acum, la începutul sezonului cald, când sistemul cardiovascular este cel mai greu încercat. Tratamentul este mult mai eficient dacă se asociază cu o alimentaţie vegetariană cu multe crudităţi, săracă în sare şi fără condimente iuţi, indicaţii valabile şi pentru următoarea categorie de afecţiuni.
lIschemie cardiacă (insuficientă cardiacă), anghina pectorală, prevenirea infarctului – administrarea a 5 ml de tinctură de păducel (aproximativ o linguriţă) de patru ori pe zi, în cure de jumătate de an, îmbunătăţeşte irigarea cu sânge a inimii, favorizează activitatea muşchiului cardiac, previne infarctul.
lSechele postinfarct – studii de medicină experimentală făcute în mai multe laboratoare din lume au pus în evidenţă faptul că administrarea de păducel după infarctul miocardic favorizează revascularizarea muşchiului cardiac, stabilizează valorile tensiunii arteriale, ajută la mărirea calibrului vaselor de sânge care alimentează inima. Se administrează pulberea de flori de păducel: 1 linguriţă rasă, de 3 ori pe zi, în cure de minimum 3 luni.
lAritmie cardiacă (palpitaţii) – se ia o linguriţă de tinctură de patru ori pe zi (la intervale de timp de aproximativ şase ore). Tratamentul se face vreme de 20 de săptămâni şi are efecte excepţionale de reglare şi stabilizare a ritmului cardiac.
lUmflarea mâinilor şi a picioarelor, urinări nocturne la bolnavii cardiaci – administrând vreme de opt săptămâni extract hidroalcoolic (tinctura) de flori de păducel, aceste simptome dispar complet sau se estompează foarte mult. Doza zilnică folosită a fost de 10-16 ml (aproximativ patru linguriţe), administrată în 2-4 etape pe parcursul unei zile.
lValori ridicate ale colesterolului – se ia păducelul sub formă de pulbere, 3-4 linguriţe pe zi, în cure de 48 de zile, cu 7 zile pauză. Acelaşi tratament dă rezultate în tratarea arteritei, inclusiv a arteritei obliterante.
lTulburări specifice premenopauzei (bufeuri, palpitaţii, stări de nelinişte şi nervozitate) – se face o cură cu tinctură de păducel, din care se iau 3-4 linguriţe pe zi, pe o perioadă de 30 zile, cu 4 zile de pauză. Tratamentul dă rezultate excepţionale atunci când este asociat cu dieta lacto-vegetariană cu multe crudităţi.
Nevroze, stări de anxietate, atacuri de panică – se face un tratament cu infuzie combinată de păducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regulă, acest preparat se administrează pe stomacul gol, cu 15 minute înaintea meselor principale. Are un efect calmant şi de stabilizare a emoţiilor, fiind în mod special recomandat pacienţilor care acuză şi simptome cardio-vasculare, confirmate sau nu de analizele de specialitate.
lAgresivitate mărită, tulburări de comportament la copii – se administrează 4-6 linguri de sirop de flori de păducel pe zi. Principiile active ale acestor flori au efect calmant uşor, reduc gradat pulsiunile agresive şi comportamentele dizarmonice la copii.
Păducelul şi vârsta a treia
Tratamentul de lungă durată cu flori de păducel are efecte aproape magice asupra persoanelor în etate. Studii făcute în Franţa arată că administrarea a 2-3 căni pe zi de infuzie combinată, în cure de foarte lungă durată (6 luni minimum), previne apariţia sau agravarea bolilor de inimă şi a bolilor vasculare, previne depresia şi alterarea capacităţilor mentale ivite odată cu vârsta. Mai mult, studii făcute în spitale universitare au arătat creşterea cu până la 40% a capacităţii de efort a bătrânilor trataţi cu păducel. Astfel, testele făcute pe bicicleta medicinală şi la mersul pe jos au arătat că cei care consumă această plantă au o mult mai mare rezistenţă la efort, respiraţia lor este mai bine reglată şi mai amplă, iar inima rezista mult mai bine la solicitările îndelungate, faţă de cei din loturile martor. În concluzie, dacă vreţi să trăiţi nu doar mult, ci şi bine şi în deplinătatea facultăţilor fizice şi psihice, consumaţi păducel.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI