Fabrica de arme Cugir s-ar putea închide din cauza unei firme aşa-zis căpuşă

N-am vrut să mai scriu nimc în ziar dar nu se poate. Departe de mine gândul de a atrage presa într-un act de justiţie dar sunt în Alba Iulia de peste 65 ani şi nu pot fi indiferent la felul în care sunt terfelit, aşa că public adevărul meu, susţinut de documente scrise, despre afacerea cu Fabrica de Arme Cugir. S.C. Termotecnica a stabilit contactul cu Fabrica de Arme Cugir (FAC) în perioada în care ISCIR a dispus închiderea celor două cazane de 50 t pe abur, care deserveau fabrica, datorită vechimii acestora. Lipsită de agentul termic tehnologic, FAC era în pericolul de a-şi înceta definitiv activitatea, aşa cum s-a întâmplat la uzina similară Sadu. Am examinat situaţia şi am propus conducerii de atunci (economist Cornel Dârjan), efectuarea unui studiu şi elaborarea unei soluţii prin care sursa de agent termic să fie înlocuită pentru ca FAC să-şi continue activitatea. La început propunerea a fost refuzată pe motiv că nu există fonduri. Am acceptat să fac studiul pe cheltuială proprie sub angajamentul că toate cheltuielile vor fi decontate dacă soluţia se dovedeşte bună, lucru care a fost acceptat. Am elaborat o soluţie care a fost întâmpinată cu neîncredere de Dârjan, dar care a fost implementată la insistenţa şefului fabricii, Kudler Francisc. Implementarea cu titlu experimental s-a făcut tot pe cheltuiala Termotecnica prima dată la secţia Cromare. Rezultatele au fost bune şi am continuat tot pe cheltuială proprie echiparea celorlalte secţii a căror funcţionare era condiţionată de prezenţa agentului termic tehnologic, cu reconfirmarea angajamentului fabricii că aceste echipamente vor fi cumpărate dacă se dovedesc funcţionale. Faptul că după 7 ani încă funcţionează şi încă este folosită dovedeşte cu prisosinţă viabilitatea soluţiei.

Conform soluţiei aburul a fost înlocuit cu apă caldă. Diferenţa de temperatura între abur şi apa caldă impune readaptarea secţiunilor reţelei de transport şi a schimbătoarelor de căldură din băile de lucru şi a făcut necesară proiectarea şi execuţia unei reţele de transport cu secţiune sporită, a unor schimbătoare de căldură cu suprafaţa corespunzătoare unui transfer de căldură suficient impus de diferenţa de căldură între agenţii de transport. Cazanele au fost adaptate special la noile condiţii de lucru în mediu deosebit de agresiv atât chimic cât şi mecanic provocat de densitatea pulberilor în suspensie foarte abundente în zona tâmplărie şi sablaj. Parte din aceste adaptări constituie noutate, sunt proprietate intelectuală confirmată de brevet OSIM nr. 121704 şi 122819. La terminarea lucrării, FAC a fost în incapacitate de plată pentru suma de aproximativ 200 mii euro conform deviz. (devizul nu conţine contravaloarea studiului şi a utilizării proprietăţii intelectuale).
Urmare a intenţiei noastre declarate de retragere a echipamentelor FAC a propus plata unei chirii provizorii până la cumpărarea echipamentelor. Cuantumul chiriei a fost stabilit de Termotecnica al cărei unic acţionar sunt, adică de mine personal. Fabrica nu era obligată să accepte, putând opta pentru altă soluţie care nu există ca raport calitate preţ şi timp de implementare. (De reţinut că instalaţia nouă consumă numai 1/3 gaze naturale faţă de cea veche.) Nu mai există un sistem asemănător pentru că o soluţie similară se mai cerea doar la fabrica Sadu care nu a ştiut la acea vreme despre această posibilitate şi şi-a încetat activitatea. În decursul anilor costul chiriei a oscilat între 12 mii şi 5 mii de euro. Problema nivelului chiriei din punct de vedere al FAC se pune între funcţionarea sau nefuncţionarea fabricii. Totuşi pentru o bună colaborare şi eventual extinderea acesteia la stabilirea chiriei am avut în vedere economia realizată la consumul de gaze naturale şi reprezintă o treime din economiile realizate de fabrică. A se compara consumul în vechiul sistem şi sistemul actual (redevenit proprietatea Termotecnica), în lunile în care nu există şi alte consumuri cum este căldura ambientală.
Tot aşa, într-o crasă incompetenţă, echipa de negociatori condusă de Roşianu (care evită răspunderea şi nu semnează protocolul deşi a fost prezent) renunţă în favoarea diminuării costului, la seturile de piese menite să asigure funcţionarea utilajelor peste 30 ani, şi la serviciile Termotecnica. Subliniez că legea nu permite intervenţii asupra acestor utilaje decât a producătorului sau a personalului specializat şi autorizat de către constructor, adică Termotecnica. Din cât pot să înteleg FAC se află în impas din acest punct de vedere utilitatea investiţiei fiind serios periclitată.
Este important de menţionat că sistemul are durata de viaţă mai mare de 25 ani dar incapacitatea de exploatare şi lipsa unor lucrări de întreţinere periodice au dus la scăderea drastică a randamentului. Alte datorii minore faţă de noi cât şi un comportament arogant şi iresponsabil al conducerii FAC au condus la sistarea relaţiilor de colaborare cu Termotecnica. Pentru motivele de mai sus, acum se încearcă implicarea altor specialişti care este posibilă numai pe proprie răspundere privind securitatea exploatării echipamentelor. Având în vedere ca echipamentele sunt produse de noi, suntem singurii care putem interveni şi care mai dispunem de piesele de schimb necesare pentru reintrarea în parametri. Mai există calea adoptării unui alt sistem, abur sau electric dar costurile sunt exorbitante atât de exploatare cât şi de implementare. Cazanele identice existente pe piaţă nu rezista decât prea puţin într-un mediu asa cum l-am descris mai sus, iar FAC nici nu deţine acceptul pentru implementarea unei proprietăţi intelectuale ca să poată interveni în instalaţie. Atitudinea actualei echipe manageriale m-a determinat să uzez de prevederile protocolului încheiat cu ocazia transferului de proprietate şi să-l consider nul. Astfel înaintea termenului de prescripţie intenţionez să fac uz de acele prevederi adică să consider suma încasată chirie şi să emit pretenţii pentru chiria restantă care în prezent se ridică la suma de 150 mii euro. În cazul în care echipă managerială se schimbă (specialul Roşianu. Tot în această paranteză amintesc că acest special a pubicat în presă că a eliminat Termotecnica foc cu foc, aceasta fiind o căpuşe a FAC. A uitat sau nu a ştiut niciodată că personal am modernizat şi poligonul de tir şi am redus consumul de cartuşe folosite pentru reglarea armelor de la 35 buc. la două. Un cartuş costă 0,5 dolari. Înseamnă o reducere a costului pe produs cu peste 15 %. Mai aveam în vedere reduceri de încă 10%, fără să disponibilizez vreun angajat, dar acum, reducerile le face Roşianu.) Poate în viitor, pentru că îmi manifest disponibilitatea de a repune toate echipamentele în parametri în timp de 30 zile la costuri nesemnificative atunci când FAC va avea un management competent. Până atunci vor trebui să găsească domniile lor soluţie. (Există soluţie, timp de implementare nu există iar periclitarea termenelor contractuale este o realitate.) Cu titlu informativ, chiria va creşte la 50% din economia de gaz a fabricii fără obligaţia de a o plăti. Pot şi să închidă, aşa cum arătam mai sus. Precizez totodată că toate acestea au fost aduse la cunoştinţa instituţiei prefectului de Alba degeaba. Acum Termotecnica şi-a încetat activitatea. Alba Iulia a ajutat-o. Eu sunt acum pensionar şi nu mai am a mă teme de represalii aşa că mai scriu câteva lucruri care ar putea fi de folos. Ministrul Borbely spune că a construit cu bani europeni 50 staţii de epurare. Nu ştim însă câte dintre ele funcţionează. Nu ştim nici când, finaţatorii îşi vor pune această întrebare şi vor veni să facă probe şi să-şi ia banii înapoi. Numi unul dintre motivele nefuncţionării este acela că reţelele sunt astfel concepute încât racordurile sunt lungi şi foarte costisitoare, adică reţeaua rămâne nefolosită pentru că utilizatorul nu are destui banii pentru racord. Aceasta în pofida faptului că implementare unei invenţii Termotecnica rezolvă acest neajuns. Costul unui racord se reduce la 3-4 milioane lei. Soluţia brevetată mai are foarte multe alte avantaje. În comuna Stremţ canalizarea putea fi făcută fără a mai distruge şi reface drumul care este nou. Racordurile ar fi fost lungi de un metru. Nu se va face aşa. Sunt destui bani? Nu s-a înţeles? Sau nu s-a vrut marca Olaru? Marca Olaru prin cele peste 10 brevete de invenţie poate aduce reduceri de costuri energetice de multe milioane de euro. Cine ştie, poate dacă mai cresc preturile la energie.

Laurenţiu OLARU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI