Dr. Mircea Frenţiu: Echilibrul terorii
Lumea noastră, o lume foarte diversă şi imprevizibilă are probleme tot mai complexe cu caracter politic, economic, social dar mai ales militar. După destrămarea URSS-ului şi căderea „Cortinei de Fier” am sperat la o viaţă mai bună şi la relaxarea relaţiilor internaţionale. Din păcate, cele două tendinţe diametral opuse din viaţa mondială şi anume, pe de o parte tendinţele „imperiului anglo-american” de a acapara noi zone de influenţă, bogăţii şi resurse naturale, şi voinţa popoarelor şi a forţelor progresiste mondiale de a zădărnici politica de dominaţie şi dictat nu mai sunt deloc în echilibru, aşa cum nu mai sunt în echilibru nici forţele militare, nici cele nucleare.
Din cauza crizei economice mondiale guvernele ţărilor mai mici dar mai ales miliardele de oameni obişnuiţi nu mai sunt interesaţi de armele nucleare sau că cele două puteri mari nucleare, SUA şi Rusia, dispun de mijloace nucleare în stare fiecare să distrugă lumea de câteva ori. Omenirea suferă din pricină că nu poate rezolva probleme de o importanţă capitală: problema alimentară mondială, problema ecologică şi problema energetică, nu poate demorsa bomba demografică şi cea socială şi de aceea nu se mai gândeşte şi la armele atomice.
Făurirea Noii Ordini Mondiale de către SUA şi aliaţii ei ar trebui să însemne promovarea unor valori şi idealuri comune întregii omeniri în care naţiunea şi suveranitatea naţională să fie la loc de cinste. Fără aceste valori Noua Ordine Mondială nu va fi nici „nouă” şi nici „în ordine”. Ce ne aduce Noua Ordine Mondială: transformă continentul european şi aşa cel mai devastat de cele două războaie mondiale într-un arsenal de arme electronice şi focoase nucleare. România care face parte din NATO, deci face parte şi din programul american „războiul stelelor”, adăposteşte scutul antirachetă de la Deveselu şi ne transformă într-o ţintă nucleară. În loc de eliminarea rachetelor cu rază medie şi scurtă de acţiune din Europa, datorită acestui scut plasat în România, Rusia va instala sisteme de rachete nucleare Iskander în enclava Kalinigrad considerând România un potenţial inamic. Circumstanţele actuale pot justifica ieşirea Rusiei din tratatul Start de dezarmare nucleară semnat cu SUA în 2010.
În loc de retragere a forţelor militare străine din Golf, fiindcă ştim foarte bine că acolo sunt portavioane americane, Iranul testează cu succes superracheta Ghader, arătând SUA că nu se teme deloc de ea într-o conflagraţie mondială. Evenimentele din întreaga lume: din Libia, din Siria, din Tunisia ne arată că marile puteri sunt pregătite pentru un război nuclear. Acest pericol a mai existat în 1962 când Nikita Sergheevici Hruşciov şi J.F. Kennedy au făcut tot posibilul pentru a evita războiul nuclear. Acum conflictul dintre SUA şi Iran este pe punctul de a începe iar mulţi oameni politici mondiali cred în riscul unui război mondial: generalul Makarov, şeful statului major al armatei ruse, premierul Vladimir Putin care nu mai crede în NATO şi declară că aceasta s-a extins mult mai mult decât a promis „strângând ca într-un cleşte” Rusia, fostul preşedinte al Cubei, Fidel Castro, implicat în evenimentele din 1962 şi chiar NASA care creează un scenariu de război nuclear ce poate fi real.
Într-un război nuclear nu pot exista învingători şi cu acest lucru trebuie să fie de acord toţi oamenii politici mondiali cu spirit de răspundere faţă de poporul lor şi faţă de umanitate. În spiritul acestor cerinţe şi adevăruri trebuie să acţioneze toţi conducătorii lumii care ţin la popoarele lor, la viaţa lor, la viaţa copiilor lor, la viaţa nepoţilor lor, la viaţa acestei minunate planete albastre.
Dr. Mircea FRENŢIU,
medic primar chirurg
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Opinii - Comentarii
5 februarie: S-a încheiat acordul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, în cadrul căruia Transilvania si Banatul rămâneau încorporate Ungariei
5 februarie: S-a încheiat acordul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, în cadrul căruia Transilvania si Banatul rămâneau încorporate Ungariei În data de 5 februarie 1867, pe fondul unor înfrângeri militare în faţa francezilor, prusacilor şi piemontezilor, dar şi pe baza frământărilor naţionale din cadrul Imperiului Habsburgic, se ajunge la un compromis între Viena şi […]