Duminica înfricoşătoarei judecăţi (Matei XXV, 31-46). Soarta sufletului în viața de după moarte

Duminica înfricoşătoarei judecăţi (Matei XXV, 31-46). Soarta sufletului în viața de după moarte.

Sfânta Scriptură este un imens izvor de învăţături cu valoare şi valabilitate veşnică, pe care Dumnezeu ni-l dezvăluie prin slujitori devotaţi, care ostenesc în via Sa din zorii dimineţii şi până în noapte. Unele dintre aceste învăţături sunt îndrumătoare sau călăuze morale care ne luminează mintea şi ne îndrumă paşii pe cărarea raiului până la poarta împărăţiei lui Dumnezeu. Când ultimul muritor şi călător de pe acest pământ va trece linia de sosire, „va veni Fiul Omului întru Slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile, şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga” (Matei XXV, 31-33).

Ajunşi în acest punct vamal aşezat la poarta cerului, toată suflarea omenească se va afla într-o stare crispată, într-o aşteptare apăsătoare pentru că a doua venire a lui Hristos nimeni nu o cunoaşte, după cum citim în Sfânta Evanghelie: „Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei XXIV, 36). La judecată se vor înfăţişa toţi oamenii, atât cei vii cât şi cei morţi: cei vii vor muri pentru ca apoi să fie înviaţi din nou deoarece toţi oamenii vor trebui să guste moartea, iar cei morţi vor învia din morminte şi toţi se vor înfăţişa la judecată cu trupul şi cu sufletul pentru că împreună au săvârşit şi faptele bune şi rele după cum scrie Sf. Apostol Pavel: „Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm în faţa scaunului de judecată al lui Hristos, c

Ajunşi în acest punct vamal aşezat la poarta cerului, toată suflarea omenească se va afla într-o stare crispată, într-o aşteptare apăsătoare pentru că a doua venire a lui Hristos nimeni nu o cunoaşte, după cum citim în Sfânta Evanghelie: „Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei XXIV, 36). La judecată se vor înfăţişa toţi oamenii, atât cei vii cât şi cei morţi: cei vii vor muri pentru ca apoi să fie înviaţi din nou deoarece toţi oamenii vor trebui să guste moartea, iar cei morţi vor învia din morminte şi toţi se vor înfăţişa la judecată cu trupul şi cu sufletul pentru că împreună au săvârşit şi faptele bune şi rele după cum scrie Sf. Apostol Pavel: „Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm în faţa scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău” (II Corinteni V,10).

Citește și: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025

Peste toţi planează perspectiva sumbră de a nu ajunge în osânda veşnică. Aflându-ne faţă în faţă cu Judecătorul suprem, nu mai avem nici un sprijin sau încurajare de la nimeni, pentru că fiecare este îngrijorat de propria lui soartă şi pe toţi îi ameninţă aceeaşi primejdie, toţi vor trece prin aceeaşi vamă severă în care va fi percheziţionat fiecare gând şi faptă. Judecata lui Dumnezeu se va face într-o clipită, timpul va fi condensat, iar termenul de judecată va fi redus la dimensiunea unei clipe şi nu va dura luni şi ani, ca la instanţele pământeşti. Evanghelia ne detaliază şi criteriile după care se va face judecata.

După ce judecătorul va despărţi oile de capre, punând oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga, va zice celor de-a dreapta: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei XXV, 34-36). Aşadar, cei cu inimă de samarinean milostiv, bineplăcuţi lui Dumnezeu, care au trăit toată viaţa în comuniune spirituală cu El prin Sfintele Taine, îndată după judecată merg în raiul celor fericiţi şi sufletele lor sunt duse de îngeri în „sânul lui Avraam” (Luca XVI, 22), la viaţa veşnică, „unde sunt îngerii şi sufletele drepţilor” (Evrei XII,22-23; II Petru, III, 13) şi ale mucenicilor, împărăţind cu Hristos (Apocalipsa XX,4,6), fiindcă celor din rai Dumnezeu le este totul: şi lumină, şi hrană, şi îmbrăcăminte, şi băutură din apa vieţii şi a Împărăţiei (Apocalipsa II,23).

În schimb, pronunţarea sentinţei pentru sufletele celor ajunşi în stânga Dreptului Judecător este înspăimântătoare: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat”( Matei XXV,41-43).

Zadarnice vor fi scuzele invocate de cei aflaţi în această postură, fiindcă de faţă vor fi şi sufletele înviate din morţi ale celor flămânzi, însetaţi, străini, dezbrăcaţi, bolnavi şi întemniţaţi, care au fost neglijaţi, desconsideraţi şi păgubiţi prin lipsa de omenie a celor ce au putut şi ar fi trebuit să-i ajute dar s-au eschivat de la această sfântă şi creştinească datorie, trecând grăbiţi la treburile personale la fel ca preotul iudeu şi levitul din pilda samarineanului milostiv (Luca X,31-33), care au trecut indiferenţi pe lângă omul rănit care zăcea în şanţ, zbătându-se între viaţă şi moarte.

Fiecare avem în faţă două alternative: paradisul sau infernul, mântuirea sau suferinţa, raiul sau iadul, fericirea veşnică sau osânda veşnică. De noi depinde ce cale alegem; o viaţă încântătoare împreună cu sfinţii şi cu drepţii sau o moarte veşnică, îngrozitoare, în compania îngerilor satanei.

Citește și: MESAJE de PASTI • URARI, FELICITARI, SMS -uri frumoase, haiose şi amuzante de Sfintele Pasti • Mesaje hazlii de Paşte. MESAJE de PASTE prin SMS,  gânduri pe care le poţi trimite prietenilor cu ocazia Sfintelor Sărbători Pascale

Aşadar, Edenul sau raiul este locul în care Dumnezeu i-a aşezat pe primii oameni creaţi de El, Adam şi Eva, spre a trăi în desfătare şi fericire deplină. Iadul sau gheena este locul pedepsei veşnice prin foc. Denumirea de gheenă provine de la numele unei vâlcele din nord-estul Ierusalimului, unde pe vremea înţeleptului Solomon, când se instalase din nou închinarea la idoli, erau jertfiţi copiii zeului Moloch. Prin secolul al VI-lea î.e.n., după ce s-au întors în robia babiloniană, iudeii socoteau acea practică sau ritual un lucru barbar, iar locul unde se desfăşurau procesiunile a fost socotit nevrednic de a fi folositor pentru altceva decât pentru depozitarea şi arderea gunoaielor, motiv pentru care acolo se întreţinea un foc continuu.

Termenul de Gheenă s-a generalizat până în zilele noastre, când este perceput şi asimilat cu gropile de gunoi ale oraşelor. Am insistat puţin asupra acestor două stări (raiul şi iadul) pentru că sunt locurile unde sufletele noastre pot ajunge în urma Înfricoşătoarei Judecăţi a lui Hristos, când va fi hotărâtă soarta fiecăruia dintre noi. Având de ales între cele două alternative, mântuirea sau osândirea, orice om echilibrat şi sănătos la minte, botezat în numele Sfintei Treimi, se va strădui pe calea săvârşirii binelui, singura alternativă care ne apropie de Dumnezeu, cel ce „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. II, 4).

Că mântuirea trebuie să fie principala preocupare a omului în viaţă ne-o sugerează şi Mântuitorul Hristos prin cuvintele: ”Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi va pierde sufletul său? Sau ce ar putea da omul în schimb pentru sufletul său”? (Marcu VIII, 36-37).

Preot Petru PINCA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI