Drepturile copilului: Pedepsele fizice sunt interzise

Drepturile copilului sunt precizate clar intr-o Conventie ratificata de majoritatea statelor de pe glob. Mare parte dintre prevederile instituite de acest document au fost transpuse si in legislatia noastra nationala, prin Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

Parintii nu pot impiedica relatiile personale ale copilului cu bunicii sau fratii

Copiii nu pot fi expusi de parinti pentru a obtine avantaje personale

Potrivit Legii nr. 272/2004, copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale.

„Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala”, se mentioneaza in documentul citat.

Legea stabileste, de asemenea, ca parintii nu isi pot folosi sau expune copiii in scopul de a obtine avantaje personale/institutionale sau de a influenta deciziile autoritatilor publice.

Copilul are dreptul la libertate de exprimare

„Libertatea copilului de a cauta, de a primi si de a difuza informatii de orice natura, care vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si mentala, sub orice forma si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabila”, se arata in Legea nr. 272/2004.

Asadar, parintii au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi, in functie de varsta si de gradul de intelegere al acestora, precum si de a le permite sa isi exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

Doar tinerii de peste 16 ani isi pot schimba religia

Asa cum are libertate de exprimare, copilul are, in plus, si libertate de gandire, de constiinta si de religie. Totusi, pana la o anumita varsta copiii sunt indrumati de parinti in anumite chestiuni, precum religia.

Dupa ce tanarul a implinit 16 ani, el are dreptul sa isi aleaga singur religia, indiferent de convingerile parintilor sau de religia la care a aderat in trecut.

.

Pedepsele fizice sunt interzise

Mai mult, masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului. Prin urmare, nu sunt permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.

In cazul in care aceste drepturi ii sunt incalcate, copilul are dreptul de a depune singur plangeri in acest sens.

Dreptul la servicii medicale gratuite

Accesul copilului la servicii medicale si de recuperare, precum si la medicatia adecvata starii sale in caz de boala este garantat de catre stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si de la bugetul de stat. Aceasta intrucat, dupa cum reglementeaza legea, copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.

Pentru a facilita accesul la serviciile medicale, statul a dat parintilor posibilitatea de a-si lua o zi libera pe an, pentru ingrijirea sanatatii copilului. 

Parintii care nu-si lasa copiii sa mearga la scoala risca inchisoarea

Un rol important in procesul de educatie il au si parintii, caci ei aleg felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor. In plus, tot ei sunt obligati sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.

In Romania, invatamantul general obligatoriu este de 11 clase si cuprinde invatamantul primar, invatamantul gimnazial si primii 2 ani ai invatamantului secundar superior, dupa cum se arata in Legea educatiei nationale nr. 1/2011.

„Parintele sau persoana careia i-a fost incredintat, potrivit legii, un minor si care, in mod nejustificat, il retrage sau il impiedica prin orice mijloace sa urmeze cursurile invatamantului general obligatoriu se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”, se precizeaza in noul Cod penal.

Copilul ai carui parinti sunt plecati in strainatate are dreptul la protectie

Legea nr. 272/2004 cuprinde masuri clare privind protectia copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate.

Concret, parintii care pleaca la munca in strainatate si isi lasa copiii acasa vor fi obligati sa desemneze o persoana care sa se ocupe de intretinerea acestora, pe toata perioada absentei lor.

Mai exact, parintele care exercita singur autoritatea parinteasca sau la care locuieste copilul, care urmeaza sa plece in strainatate pentru a munci, are obligatia de a notifica acest lucru serviciului public de asistenta sociala de la domiciliu, cu minimum 40 de zile inainte de a parasi tara. In caz contrar acestia risca o amenda intre 500 si 1000 de lei.

Mai mult, in notificarea inaintata catre cei de la asistenta sociala, parintii trebuie sa specifice in grija cui isi vor lasa copilul. Astfel, acestia vor trebui sa desemneze o persoana din familia extinsa (n.r. – rudele pana la gradul IV inclusiv, de exemplu unchi, matusi, veri, bunici), care sa aiba minimum 18 ani si care sa indeplineasca conditiile materiale si garantiile morale necesare cresterii si ingrijirii unui copil.

De asemenea, conform documentului citat, instanta va dispune delegarea temporara a autoritatii parintesti catre persoana desemnata de parinti, pe durata lipsei acestora, dar nu mai mult de un an.

La randul sau, persoana careia urmeaza sa ii fie delegata autoritatea parinteasca urmeaza sa-si exprime acordul, personal, in fata instantei, printr-o cerere care va fi solutionata in termen de trei zile de la depunerea acesteia.

Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei

Legea amintita defineste abuzul ca fiind acea actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, si se clasifica drept abuz fizic, emotional, psihologic, sexual si economic.

In acelasi timp, conform actului normativ, prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura pe care o presupune indeplinirea acestei responsabilitati, care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Neglijarea poate imbraca mai multe forme: alimentara, vestimentara, neglijarea igienei, neglijarea medicala, neglijarea educationala, neglijarea emotionala sau parasirea copilului/abandonul de familie, care reprezinta cea mai grava forma de neglijare.

Toate acestea sunt interzise de legislatia autohtona.

Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecarei directii generale de asistenta sociala si protectia copilului se infiinteaza obligatoriu telefonul copilui – 116 111.

Cei care nu respecta drepturile copiilor risca amenzi substantiale

Potrivit actului normativ, nerespectarea drepturilor copiilor se amendeaza cu sume intre 500 de lei  si 10.000 de lei. 

Cele mai mari amenzi, cuprinse intre 5.000 de lei si 10.000 de lei, le vor primi parintii, reprezentantii legali, alte persoane responsabile de cresterea si ingrijirea copiilor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, institutii publice sau private care:

• afecteaza imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala;
• permit participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale fara consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau al altui reprezentant legal;
• folosesc copiii pentru a obtine avantaje personale/institutionale sau pentru a influenta deciziile autoritatilor publice;
• dau publicitatii orice date referitoare la savarsirea de fapte penale de catre copilul care nu raspunde penal, inclusiv date despre acesta.

 sursa: www.avocatnet.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI