Drept la replică trimis de Ovidiu Pănăzan: Dincolo de statistică există oameni a căror performanţă nu o veţi înţelege niciodată

• Drept la replică trimis de Ovidiu Pănăzan, antrenor de powerlifting

Domnule Marius Ceteraş, având în vedere faptul că principiile pe care le-am enunţat în precedentul drept la replică nu au fost înţelese de către dumneavoastră, mă simt nevoit să formulez un punct de vedere care să pună într-o ordine firească, câteva lucruri care nu ţin de polemica dintre doi oameni de sport ci de respectul pe care-l datorăm deopotrivă celor care practică sportul la nivel de performanţă şi celor care se gândesc să urmeze un astfel de drum.

În primul rând trebuie afirmat faptul că datele statistice pe care le-aţi prezentat au acurateţe din punct de vedere matematic. Ceea ce aduce însă nobleţe unui discurs public pe tema sportului este capacitatea de a interpreta aceste date în cheia lor corectă. Pentru acest lucru însă este nevoie de ceva mai mult decât DEX-ul pe care-l invocaţi pentru a defini performanţa. Este nevoie de o anumită aplecare către realitatea înconjurătoare şi de o anumită preţuire pe care ar fi trebuit să o aveţi faţă de un număr important de copii care au ales să practice powerlifting. Aceste valori ţin mai degrabă de sportivitate decât de taberele politice pe care le menţionaţi obsesiv şi la care eu nu voi face referire, chiar dacă unii îşi doresc crearea unui fals subiect în această zonă.

Dincolo de datele statistice prezentate există oameni despre care nu ştiţi nimic, nu le înţelegeţi visurile, aşteptările, munca sau sacrificiile. Cititorii acestui punct de vedere ar trebui totuşi să ţină cont de următoarele aspecte în demersul analitic pe care sunt sigur că îl vor întreprinde.

1. „În anul 2014 s-au organizat 3 competiţii naţionale majore de powerlifting” – statistic este uşor să numeri până la trei şi astfel să creezi impresiacă nişte oameni s-au întâlnit de doar trei ori într-un an, numai că efortul de a susţine astfel de competiţii în condiţiile unei finnţări publice precare nu poate fi explicat în câteva cuvinte. Sacrificiile pe care mulţi dintre noi le fac pentru organizarea acestor competiţii sunt considerabile şi nu pot fi surprinse de către operaţiunile statistice pe care unii le investesc cu pretenţia adevărului absolut. Statistica, simplist prezentată, nu va putea arăta niciodată opiniei publice prin ce trecem an de an pentru ca cei pasionaţi de acest sport să se întâlnească într-o competiţie sportivă.
2. „La aceste competiţii au participat 106 sportivi” – powerliftingul în România are o existenţă care se întinde la nivel oficial pe doar 5 ani, o perioadă care nu ne permite încă să ne comparăm cu sporturile cu o tradiţie îndelungată în România sau cu cele cu o tradiţie îndelungată în accesarea banilor publici pentru susţinerea activităţii. Acest număr 106 înseamnă mai mult decât valoarea sa luată în modul şi o să încerc pe scurt să trec dincolo de statistică, spunându-vă că, fiind un sport de forţă care necesită un proces de selecţie elaborat, powerliftingul nu poate fi perceput ca un sport de masă la care e suficientă participarea la programele de pregătire fizică. Cei 106 sportivi despre care vorbiţi sunt cei care de-a lungul unui an au rămas în postura de a concura, cei 106 sportivi sunt oameni care au depăşit anumite limite fizice prin perseverenţă şi sacrificiu. Aceasta este o performanţă în sine şi nu va fi niciodată înţeleasă de către cei care se apără de realitate cu DEX-ul. Minimul bun simţ ne spune că este greu să găseşti, fete mai ales, capabile să manipuleze greutăţi pe care mulţi dintre contestatarii acestui sport nu le pot ridica. Raportat la aceste realităţi, acest număr 106 este unul rezonabil şi în creştere.
3. Numărul mare de medalii pe care-l invocaţi ca pe o nelegiuire provine din însăşi structura acestui sport pe care nu l-am inventat noi. Structura competiţiei de powerlifting dă posibilitatea unui sportiv să obţină un număr mare de medalii, asemenea multor altor ramuri de sport. Cum şi cât punctează asta DJTS este un aspect pe care trebuie să îl explice altcineva nu noi. Concurenţa pe care o invocaţi ca pe un criteriu absolut în obţinerea performanţei este echivalentă cu greutatea accesării posibilităţilor fizice şi mentale de a practica un astfel de sport. Faceţi un exerciţiu simplu şi gândiţi-vă câţi dintre oamenii pe care îi cunoaşteţi pot face o „genuflexiune” cu 400 kg, o „indreptare” cu 240 kg  la doar 19 ani si la o greutate corporală de doar 73 kg  sau sa „impinga din culcat” 237,5 kg la o greutate corporala de doar 80 kg. Aceastea sunt performanţe doar dacă „se întrec” cu încă 10 sportivi? Nu, nu sunt… Cazacu Sorin, Avram Laurentiu sau Irimie Andrei v-ar putea spune de ce. Definiţia pe care o invocaţi nu implică atât de mult concurenţa cât rezultatul obţinut, o reiau pentru o mai bună aducere aminte: performanţă = un rezultat deosebit de bun obţinut într-o competiţie sportivă. Astfel, rezultatele multora dintre oamenii cărora le spuneţi că nu obţin performanţe, sunt deosebite dacă ai capacitatea de a privi realitatea sportivă sub toate aspectele sale. După ce aţi făcut asta, ar fi important ca acest număr 106 să fie comparat cu numărul de sportivi participanţi în campionatele naţionale aferente celorlalte sporturi neolimpice practicate în România. Sursa oficială a datelor necesare pentru o comparaţie eficientă este reprezentată de către Anuarul Sportului, publicaţie aparţinând MTS.
4. Statistic sau nu, în anul 2013 rezultatele unui sport olimpic pe numele său Haltere au fost şterse cu buretele şi ce să vezi, atunci, principiile legate de performanţă, pseudo-performanţă şi criteriile DJTS pe care le invocaţi în această perioadă nu existau. Atunci a fost linişte, chiar dacă noi am spus mereu că DJTS ar trebui să ţină cont de munca şi rezultatele oamenilor pasionaţi, indiferent de sportul pe care aceştia îl practică.
5. Statistica nu va putea niciodată să vă facă să înţelegeţi ce au simţit sportivii noştri atunci când un om de sport a recurs la politică pentru a le minimiza eforturile, pentru a-i expune ca pe nişte oameni care se află în top ca urmare a unor înţelegeri de culise despre care ştiaţi bine că nu au existat şi nu vor exista niciodată la acest nivel. Powerliftingul se luptă de ani buni cu prejudecăţile provenite din mediul politic aşa că suntem oarecum obişnuiţi. Surprinderea mea se leagă însă de faptul că mă aşteptam să vă comportaţi ca un MAESTRU al Federaţiei Internaţionale de Şah şi nu ca un MEMBRU DE PARTID. În rest, vă doresc un an 2015 în care să redescoperiţi valorile sportului şi preţuirea pe care o merită cei care se sacrifică în numele lui.

Ovidiu Pănăzan

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI