Domnule preşedinte, iată guvernul tău!

Domnule preşedinte, iată guvernul tău!

Inimaginabil ce nefericită sintagmă a populat multă vreme respiraţia dumneavoastră: la întâlniri electorale, interviuri de radio şi televiziune, în cearta cu premierul Ponta, cu opoziţia, în tentativele de a vă debarasa de orişice structuri. Şi, iată, domnule Iohannis, după o jumătate de an, cum arată fişa „emoţional constructivă a partidului meu”: încă nu se ştie cine sunt, de unde vin cu adevărat tehnocraţii din guvern; cine este românul harnic, entuziast, sălăjanul, europarlamentarul Cioloş, atotcuprinzător? Cu ce se pot lăuda, domnule preşedinte, favoriţii dumneavoastră? Au fost trimişi „la timp”, exact când ţara reuşise să-şi bandajeze unele răni, să simtă glasul mai limpede al propriului popor, să îndrepte fărădelegile „marinăreşti – boc-ciste”, să stopeze, să încâlcească acea atmosferă de revenire pe unele paliere ale normalităţii? Şi iată cum v-au răsplătit aceşti neavenţi în politica românească!

De fapt, nu dumneavoastră sunteţi de vină că vi s-a impus un nume sau altul, ci parlamentul, ce n-a ştiut să-şi apere demnitatea, forţa decizională, mul­ţumindu-se să accepte cu nemiluita funcţionarea „guvernului meu”. De aici şi aşteptarea încă frenetică de a avea şi un „parlament al meu”! Şi-atunci se putea spune: „Vreau o ţară a mea!” Ce ziceţi? Sincer vorbind, gândind la rece, cum vă simţiţi cu o asemenea dezastruoasă activitate tehnocrată?

Nimic nu merge, până şi tăcerea ce vă caracterizează a început furtunos să scârţâie. Acest „al meu” s-a prăbuşit ca un zid „de piatră” pe care l-a luat apa, înecându-l în nisip. Şi ce-i mai grav este felul în care se încearcă distrugerea unor avantaje ca materie primă pentru echilibrul moralităţii, apelându-se mereu la o altă jignitoare sintagmă: „Nu mai sunt bani la buget”. „Bugetul n-a prevăzut… n-avem de unde scoate banii, trebuie ca lumea să înţeleagă”. Care lume? Este vorba de poporul român? Trebuie să se scoată bani din piatră seacă, să-şi revină balanţa demnităţii. Să răsplătim cum se cuvine medicii, profesorii, funcţionarii, materia cenuşie fără echivalenţă pe glob a tinerei generaţii, a inventatorilor, marilor sportivi, scriitori, traducători, ce impun planetei numele de România! De ce să ne mirăm că pregătim o întreagă artilerie de medici pentru plecarea în ţări străine, rămânând spitalele noastre fără specialişti, asistenţi, savanţi, academicieni? Cum să nu-ţi plăteşti propriul popor? În numele cui? Nu cumva am fost împinşi într-un nefericit topogan, într-un rotisor al „inutilităţii” româneşti? Efectele?Piaţa românească este la dispoziţia străinătăţii, aducem legume, fructe din ţări îndepărtate, distrugând, apoi, piaţa cărnii, a laptelui, a micilor întreprinderi. Şi toate acestea la lumina zilei! Ce să mai zicem de păduri? De petrol?

De tamtamul de bogăţii ale solului şi subsolului? Domnule preşedinte, trebuie să vină vremea ca toţi cei care au contribuit cu bună ştiinţă la distrugerea poporului român, a marilor lui realizări, să fie adunaţi în piaţa publică, să dea explicaţii cu propria viaţă, luată ca adevăr al întreprinderilor fiecăruia. Nu mai putem trăi pe jumătate, cu „ciocoii noi” ce-au împânzit străinătatea cu vile, castele, terenuri, ridicate pe spinarea marilor hoţii, a şpăgii şi scăpărilor organelor justiţiare! Credeam că aceşti tehnocraţi au fost aduşi anume la guvernare să se ambiţioneze în a şterge lacrimile de pe adevărul mulţimii, în a recupera tot ce s-a furat…

Doamne, cât ne-am înşelat! Înşelarea este o crimă! Înşelarea poate duce la convulsii greu de controlat! Iată, domnule preşedinte, că acest guvern „nu mai este al meu”, adică al dumneavoastră! Se afundă pe apa Sâmbetei! O merită! Dar, până una alta, ne sufocăm! Ţară şi Popor!

prof. Ioan de Alba Iulia

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI