DE LA CROTALIEREA ANIMALELOR LA PECETLUIREA ROMÂNILOR

În această epocă a globalizării, a crizei economice mondiale când curbele de sacrificiu din Marea Depresie au revenit în forţă în România, când salariile sunt ciuntite, când şomajul creşte în progresie geometrică, când mişcările violente de stradă ale sindicatelor se amplifică şi când se desacralizează credinţa strămoşească, iată că se arată românilor o nouă formă de închisoare pe care majoritatea cetăţenilor nu o percep şi anume închisoarea societăţii informaţionale. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că numele, cel pe care îl moşteneşti din familie şi cel pe care îl ai la sfântul botez este transformat într-un număr care va fi codul tău de identificare şi de control şi care va fi semnătura ta electronică. Orice tranzacţie vei face nu vei mai plăti cu bani peşin ci vei folosi semnătura electronică. Deja observaţi cozile la bancomatele băncilor când se iau salariile deoarece am fost obligaţi să ne deschidem un cont în bancă pentru a ni se transfera salariile acolo şi pentru a putea plăti de acolo toate necesităţile curente: gaz, telefon, curent şi chiar cumpărăturile la supermarket-uri. Încet, încet, statul va înlocui banii lichizi cu un număr codificat care va fi introdus sub formă de cip în buletin, paşaport biometric, care va fi o etapă pregătitoare pentru implantarea apoi a biocipului în fiinţa umană: umăr, gât sau frunte. În zorii civilizaţiei se mai însemnau oamenii: sclavii lui Spartacus sau vestitul semn al florii de crin pe umărul lui Milady de Winter din celebrul roman Cei trei muşchetari. Dar nu vi se pare cunoscut din Biblie acest lucru? Poate o să spuneţi că este un scenariu ştiinţifico-fantastic, dar iată că un alt exemplu mi-a schimbat şi mie părerea şi acest exemplu este cardul de sănătate care ne tranformă în donatori proprii de organe. Cum se poate face acest lucru? Dacă refuzăm cardul de sănătate nu mai dispunem de asistenţă medicală chiar dacă am plătit toată viaţa asigurările de sănătate. Însă odată cu introducerea acordului prezumat în locul celui informat prin Legea 95 din 2006, paragraful 142 lit. h, care spune că o persoană care nu şi-a exprimat explicit în timpul vieţii refuzul de a dona organe este implicit de acord să le doneze după deces. Câţi dintre români ştiu acest lucru? Legalizarea acordului prezumat odată cu emiterea cardului de sănătate ar putea transforma ţara noastră pe harta traficului de organe mondial într-o mare „pepinieră donatoare”. În momentul când iei cardul ar trebui să dai şi o declaraţie notarială prin care să specifici dacă vrei sau nu vrei să-ţi donezi organele după „moartea clinică”, care nu ştii când începe şi când se termină deoarece eşti cuplat la aparate de resuscitare cardiovasculară.
Ca medic sunt pentru donarea de organe, însă cu acordul informat, nu cu cel prezumat care înseamnă acordul soţului, soţiei, părinţilor, copiilor. Nu aş dori ca statul să naţionalizeze şi trupurile cetăţenilor aflaţi în stare de moarte cerebrală fără acordul informat.
Dr. MIRCEA FRENŢIU
Medic primar chirurg

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI