De ce nu mai vorbeşte nimeni din PDL despre prosperitate, modernizare şi producţie?

De regulă stânga şi dreapta discută şi se ceartă despre politici de dezvoltare, despre cum se poate aduce sau produce bunăstarea. Paradoxal azi în România avem un Guvern care nu are legătură cu aşa ceva, deşi o ducem rău şi foarte rău. Guvernul PDL-Băsescu ne propune în schimb altceva, original şi bizar: o politică de subzistenţă.
Discursul şi măsurile lui Boc-Băsescu şi al celor din jurul lor sunt despre „criză” şi atât. Nu despre dezvoltare. Soluţia la criză e… o altă criză. Adica tăieri, reduceri şi o aşa zisă „responsabilitate” faţă de cheltuieli. Este de fapt politica de a sta în această criză pe termen nelimitat. De a ne transforma într-un stat şi într-o populaţie aflate permanent în „criză”.
Probabil cel mai jignitor e că ni se cere să fim „responsabili”, adică să acceptăm ca politică de stat filosofia „gospodăriei sărăcăcioase” în care trebuie doar să tai, să tai şi să tot strângi cureaua pentru că niciodată nu ai suficienţi bani! Cu alte cuvinte avem nişte politicieni a căror singură idee despre guvernare este ce au învăţat când umblau desculţi în praf: să raţionalizeze, să reducă, să reîncălzească mămăliga şi să mănânce mai puţin. Pentru ei e probabil o chestie de limitare culturală. Asta nu înseamnă că pe ei sau pe clienţii lor politici nu o să îi găsiţi îmbrăcaţi în puf şi îmbuibaţi în timp ce pentru popor cer, sic!, responsabilitate!
Austeritatea nu e un mod de viaţă. Propaganda de partid încearcă să susţină acest lucru că trebuie să fim, vezi Doamne, austeri, cumpătaţi. Ei încearcă să ne vândă ideea că stilul de viaţă sărăcăcios trebuie să devină regulă. Dar ideea e greşită profund: guvernul trebuie să se ocupe, să creeze condiţii pentru prosperitate, pentru un mediu de afaceri care să producă. Asta înseamnă capitalism: să faci o ţară să prospere economic. Contează ce îţi propui ca guvernare şi contează să îţi propui dezvoltare şi nu stagnare într-o baltă de sărăcie.
Apoi guvernul trebuie să fie responsabil faţă de serviciile sociale pe care le patronează. Nu poţi să arunci la gunoi spitale, şcoli, sistem de pensii. Preocuparea trebuie să fie spre modernizare. Chiar dacă pe termen lung putem stimula sisteme private medicale, de pensii, de asigurări sau de educaţie, cele aflate deja în grija statului trebuie gestionate corect şi cu faţa la oameni. Nu în batjocură faţă de ei sau faţă de cei care lucrează în aceste sisteme: voi, profesori şi cadre didactice, voi, medici şi asistente, asistenţi sociali sau alte categorii de bugetari.
Orice plan de restructurare trebuie să fie rezultatul unei gândiri pozitive, care recunstruieşte ceva – o şcoală sau un sistem educaţional, un spital sau un sistem medical. Singurul rezultatul al tăierilor bugetare de azi făcute alandala este dezordinea. Sistemele de stat în loc să producă servicii de calitate pentru cetăţeni sunt de fapt într-o paragină evidentă, totul e scăpat din mână. E normal ca un spital, să zicem, care era pus să funcţioneze într-un anumit fel, odată ce i-au fost tăiate fondurile să o ia razna, actul medical să se deprecieze, medicii să caute să se salveze emigrând sau percepând „taxe” de la pacienţi.
Pensionarilor le sunt refuzate şi amânate drepturi până în 2000 cine ştie cât. Mai nou, chiar aici în Alba, puterea practică intervenţii politice în spatele cortinei şi pune presiune asupra deciziilor judecătoreşti pentru ca pensionarii să nu primească drepturile materiale restante.
Preocuparea generală în PDL nu e să gândească spre producţie şi prosperitate. Le lipsesc aceste cuvinte din vocabular. Ei caută doar „să nu mai dea”. Probabil ei au sentimentul puternic că dau banii de la ei, mai ales că orice leu dat unui pensionar înseamnă un leu mai puţin în contractele lor „de partid” – pentru autostrăzi, pentru asfaltări, havele sau pentru Corint în cazul nostru apropiat în Alba Iulia.
Pateticul şi înapoiatul (politic) preşedinte Băsescu conduce tot acest taraf de lăutari autişti politic spre prăpastie. Iar acum, înainte de a sări şi a se prăbuşi în gol a început, iată, să strige că, nu-i aşa, UE e de vină. El şi ai lui, de la Bucureşti până la Hava în Alba, toţi sunt nişte sfinţi austeri (sic!).

Simone ALBANI, vicepreşedinte PNL Alba

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI