De ce este important să gândim rațional?

Potrivit teoriilor bazate pe studii validate științific din psihologia rațional-emotivă și comportamentală, cognițiile, emoțiile și comportamentele sunt interconectate, iar cognițiile, adică gândurile noastre, în special cele evaluative, joacă cel mai important rol in generarea emoțiilor pe care le avem și a comportamentelor noastre. Iată de ce, felul în care gândim influențează modul în care ne simțm și felul în care ne comportăm.

Nu exista un drum universal valabil catre starea de bine sau catre fericire. Ni-l construim fiecare în funcție de scopurile noastre dar și de preferințele, atitudinile, talentele și punctele forte pe care le avem. Formularea scopurilor si dorintelor noastre intr-un mod rational este foarte importanta, pentru ca promoveaza starea de bine si influenteaza in mod pozitiv felul in care ne simtim, chiar si atunci cand aceste scopuri si dorinte nu sunt atinse (pentru ca, stim cu totii, acestea nu pot fi intotdeauna atinse si doar pentru ca noi ne dorim foarte mult un anumit lucru, nu inseamna ca el trebuie cu necesitate sa se si intample!).

Vom face o scurta paralela gandire rationala VS gandire irationala, pentru a exemplifica felul in care stilul de gandire ne afecteaza modul in care ne simtim si modul in care actionam in situatiile concrete de viata.

Principala valenta a gandirii irationale este disfunctionalitatea. Astfel, gandurile irationale, sunt acele ganduri/cognitii care distorsoneaza realitatea, produc persoanei o stare de distres emotional si/sau interfereaza cu abilitatea noastra de a ne atinge obiectivele in viata (pe termen scurt sau pe termen lung).

Miezul gandirii irationale este gandirea absolutista, dogmatica, in sensul formularii scopurilor si dorintelor noastre intr-un mod absolutist: “Trebuie neaparat sa reusesc in ceea ce fac.” Aceasta tip de formulare, aduce dupa sine evaluari irationale, de multe ori in neconcordanta cu realitatea: “Daca nu voi reusi, nu stiu ce voi face, va fi groazanic, inseamna ca nu sunt bun de nimic iar ceilalti ma vor considera un ratat.” In momentul in care ni se intampla ca intr-adevar sa nu reusim sa facem un lucru pe care ni l-am propus si pe care ni-l dorim, gandul automat ce ne va trece prin minte este: “Nu sunt bun de nimic. Sunt un ratat.” Or, aceasta “constatare” poate genera o gama destul de larga de probleme, cum ar fi: blocaje in functionalitatea noastra de zi cu zi, sau emotii neplacute si perturbatoare (furie puternica, deznadejde sau chiar depresie),

Pe de alta parte, samburele gandirii rationale este formularea dorintelor noastre intr-o maniera flexibila, non absolutista, adica in mod preferential. Astfel, formularea rationala a scopului de a avea o cariera deosebita este : ” As prefera, as dori sa am o cariera universitara deosebita si voi face tot ce pot pentru a-mi indeplini acest scop, insa daca nu voi reusi nu inseamna ca sunt o persoana fara valoare.” si nu ” Trebuie neaparat sa reusesc sa am o cariera universitara de scucces, altfel voi fi un ratat” (formularea in maniera irationala).

Ce se va intampla cu o persoana cu gandire rationala care va trece prin anumite evenimente de viata? Va avea sentimente placute si satisfactie atunci cand isi va atinge scopurile si va avea emotii negative atunci cand aceste scopuri nu sunt atinse. Diferenta majora fata de o persoana cu o gandire irationala este ca aceste emotii negative vor fi functionale, adica sanatoase si normale- ca raspuns la un eveniment de viata negativ. Este absolut normal ca in anumite situatii sa avem emotii negative. Insa, tristetea nu este totuna cu deznadejdea iar dezamagirea nu este totuna cu depresia sau anxietatea.

References: Szentàgotai, A. & David, D (2013). SELF-ACCEPTANCE AND HAPPINESS

Psiholog NICOLETA POPA 

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI