Curajule, floare rară!

Încă o dată, acest popor de gogomani a căzut în capcana credulităţii, convins fiind că va scăpa de păguboasa guvernare Boc. Însă, cu tot efortul depus în ultima vreme de o parte a mass-media, cu toată mobilizarea sindicală, dar şi de partid, rezultatul votului din Parlament, era oarecum previzibil. Şi asta, nu pentru că în toamnă, românii ar fi mai puţin supăraţi decât la moţiunea de cenzură din vară. Dimpotrivă, atunci erau nervoşi doar gândindu-se la ce urma să li se întâmple pe când acum, nemulţumirile, vehement exprimate în stradă, la porţile ferecate ale Cotrocenilor, sunt pentru ceea ce simt pe propria piele! Şi nici pentru că, în câteva luni, voturile celor din opoziţie s-ar fi împuţinat, dimpotrivă. În condiţiile în care PSD şi PNL nu pot pica în derizoriul unui comentariu post-electoral, de genul „ne-au furat la urne”, ce ar mai putea fi spus? De ce, din nou, nu au fost în stare să declanşeze o acţiune ce, la o privire sumară, reprezenta o finalitate logică a unei dramatice perioade pe care o traversăm cu toţii?
Ce nu a mers bine? Care a fost mesajul care nu a convins? Care a fost incompatibilitatea dintre social-democraţi şi liberali? De această dată, cine la vila cui s-a dus noaptea dinaintea moţiunii, pentru că, Vântu e ocupat cu altceva, iar marţi seara nu am auzit niciun „portocaliu” să lanseze vreo „bombă” gen… „flacăra violet”! Oare să fi mers partidele din opoziţie, din nou, după principiul „mă duc să caut să muncesc / Dă Doamne să nu găsesc?”. Că într-adevăr, aşa cum spuneau democrat-liberalii şi chiar o recunoşteau voalat opozanţii, totul a fost un simplu joc de imagine, care nu a avut drept scop accederea PSD şi PNL la guvernare, ci doar zugrăvirea celor două formaţiuni în culori revoluţionare…
Probabil, până la urmă a fost doar un exerciţiu electoral. Oare pentru ce două partide, precum PSD şi PNL şi-ar fi dorit cu adevărat asumarea responsabilităţii unei crize pe care, nu ele au generat-o, iar dacă sunt la originea ei, măcar nu au acutizat-o? Atunci, cum se explică acest nou eşec? A fost o lipsă de organizare? Cohortele de manifestanţi, care au inundat bulevardele Capitalei nu prea confirmă acest lucru, cel puţin nu la nivel sindical. Ce-i drept, s-au înregistrat câteva acte de violenţă, atât pe stradă, cât şi în balcoanele Parlamentului, însă la o asemenea mobilizare, ceea ce s-a petrecut în ziua votului, a fost cumva inevitabil. Şi ca să fim sinceri până la capăt,… „am scăpat uşor”!
Să nu ne mai amăgim din nou. A lipsit curajul! Şi al celor care au protestat, tremurând în stradă. Şi al celor care au continuat să muncească, în loc să se alăture colegilor aflaţi în greve. Şi al deputaţilor PDL care, chiar dacă, poate nu toţi au fost de acord cu decizia partidului, n-au votat nici pentru, nici împotriva moţiunii. Dar a lipsit şi curajul celor din PSD şi PNL, de a pune pe picioare o Românie căzută deja la pământ. Şi asta nu prin pamflete şi lozinci, ci prin programe credibile.
Până la urmă, eşecul va trebui să ni-l asumăm cu toţii, fie că am fost ori nu, susţinători ai moţiunii de cenzură. Cei care am dorit să cadă Guvernul, nu am avut curajul de a spune asta răspicat, pe faţă, dar nici ceilalţi, care am vrut ca Boc să administreze pe mai departe ţara, nu am avut curajul să ne-o exprimăm cu voce tare. De aceea, în urma moţiunii de cenzură de miercuri, rămânem cu o jenă naţională. Cu care nu ştiu cum vom depăşi iarna care bate la uşă…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI