Cum aş gândi regionalizarea

Reorganizarea României în regiuni constituie un bun prilej să vorbim şi despre dezvoltarea judeţului Alba. Am putea vorbi despre cum ne putem face drumuri mai bune care să ne aducă investitori, despre cum putem aduce locuri de muncă, despre cum putem colabora cu alte judeţe pentru a ne dezvolta împreună.
Toate acestea însă au fost aruncate la gunoi atunci când discuţia a fost deturnată spre teme absurde: desfiinţarea judeţelor, reorganizarea etnică a Ardealului, reîmpărţirea puterii şi a hălcilor politice la nivel de ţară. Modul abrupt în care toate aceste aşa-zise subiecte au fost aruncate repede pe piaţă, plus dorinţa PDL de a trece cu reorganizarea în viteză şi în neştire prin Parlament, au omorât orice discuţie serioasă despre regiuni.
O gândire regională este necesară, dar nu cu desfiinţarea judeţelor. Avem nevoie să gândim dezvoltarea României şi la nivel de zone mai mari, cu proiecte de mare amploare, de anvergură: autostrăzi, centre economice care să aducă locuri de muncă pentru mai multe judeţe ca să nu mai existe o luptă absurdă între ele pentru investitori, „focare” turistice. Este absolută nevoie de colaborare de tip nou între actualele judeţe, e nevoie de o gândire mai largă. Dar e nevoie să păstrăm şi actuala ţesătură culturală, socială şi economică a judeţelor. Judeţele nu sunt doar un capriciu, un moft al cuiva, nu sunt doar o invenţie a regimului comunist de acum 50 de ani. Majoritatea judeţelor au, chiar doar şi parţial, o identitate mult mai veche, au în spate tradiţii administrative şi culturale. Nu trebuie să aruncăm la gunoi nici ultimii 50 de ani, chiar dacă ei au adus multe rele.
E nevoie să construim mai mult plecând de la ce avem şi nu să tot dărâmăm. Nu putem să ştergem harta şi memoria comună de pe o săptămână pe alta. Am tot dărâmat până la temelie şi a fost o greşeală: fabrici şi o întreagă economie, case şi monumente, parcuri istorice. Nu putem să ne uităm doar în viitor fără a respecta ce avem.
Judeţele sunt necesare aşa cum şi regiunile sunt. Soluţia este simplă: să nu le dăm să facă acelaşi lucru celor care conduc judeţele şi celor care conduc regiunile, să nu birocratizăm, ci să simplificăm. Fiecare nivel cu atribuţiile lui: regiunile să se ocupe cu gândirea integrată-macro, iar judeţele cu gândirea locală, aplicată. Să luăm de la judeţe ce nu pot face acum proiecte de mare anvergură, dezvoltarea şi cooperarea inter-judeţeană, şi să păstrăm la ele ce e necesar – integrarea serviciilor locale, pe care un guvern regional, cu 2-3 milioane de oameni în parohie, ar fi incapabil să le gestioneze.
Astfel de discuţii ar trebui să primeze în faţa unor bazaconii legate de cum vor baronii PDL de la putere să îşi împartă ţara, sau despre cum se ceartă baronul PDL de Alba cu cel de Bistriţa, sau despre cum mutăm capitala la Alba Iulia, sau despre cum ne batem între oraşe să fim unii sau alţii capitalele nu ştiu căror regiuni. E nevoie să îmbinăm tradiţia judeţelor cu nevoia de dezvoltare regională, să păstrăm rolul marilor oraşe aşa cum sunt de exemplu Alba Iulia, Sibiu, Braşov, ca centre şi „focare” de dezvoltare, de cultură. E nevoie să gândim cu adevărat o organizare proaspătă, dar cu respectul şi folosind ce avem. E nevoie să ne gândim la oameni, nu la bugetele baronilor.
Simone ALBANI

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI