Cu sau fără Dumnezeu?
Am recitit acum câteva zile cartea „Cine suntem”, a lui Dan Puric, o carte cu dimensiuni de revelaţie pentru neamul românesc. Am fost, ca şi prima dată, vă mărturisesc, de-a dreptul îndurerat de adevărurile spuse acolo de către autor, cu o francheţe ce frizează inspiraţia divină. Cu atât mai mult cu cât, acum, aveam încă un prilej de îndurerare pe care l-a adus în atenţia dumneavoastră, deja, magistral, o colegă, acum câteva zile: este vorba despre dispariţia modelului de om politic care a fost Ion Diaconescu, seniorul PNŢCD după dispariţia celuilalt senior, Corneliu Coposu. Şi când te gândeşti că facţiunile şi „aripioarele” desprinse din PNŢCD-ul tradiţional (îl numesc tradiţional pe cel condus de Victor Ciorbea, care primise girul seniorului Diaconescu şi al surorilor Coposu), deci, când te gândeşti că facţiunile alea intenţionau să-i excludă din partid tocmai pe Diaconescu şi pe surorile Coposu… Atunci realizezi până la ce nivel de pervertire (şi de teamă) au ajuns structurile de atac ale altor partide, faţă de ceea ce înseamnă partidul istoric PNŢCD. Şi m-am tot întrebat de ce? De ce s-ar fi temut şi ar fi încercat din răsputeri să anihileze un partid atât de „mic” precum e cel ţărănist?. Şi am aflat, din cartea maestrului Dan Puric. Iată de ce: pentru că PNŢCD este singurul partid care se mai intitulează (şi se legitimează) ca fiind creştin, într-o volbură de partide pentru care sintagma „creştin” nu mai înseamnă nimic. Partide care consideră că ele sunt mai presus de Dumnezeu. (Desigur, nu vreau să generalizez, căci există buni creştini şi în alte partide, dar sunt minoritari) Iar de aici, de la lipsa de teamă şi de respect faţă de Dumnezeu, vin toate relele pe care le trăim azi.
Ion Diaconescu şi Corneliu Coposu au fost doi mari politicieni, două modele pentru generaţiile viitoare (când se va şti mai mult despre ei!) pentru că au fost nu numai politicieni, ci mai întâi oameni politici şi, fireşte, oameni români, creştini, care au făcut politică. În mod consecvent şi chiar sfinţindu-se prin suferinţa lor, în temniţele comuniste. Iată ce spune Dan Puric despre politicieni, în acest context: statutul omului politic al lui Aristotel, în cetatea ideală, era departe de cel al politicianului actual, pentru că „El era conştiinţa cetăţii. El construia. Cei de azi dărâmă, nu construiesc. (…) Dacă ne gândim bine, noi nu mai (prea) avem oameni politici. Omul politic are responsabilitate. Să ne gândim la un Brătianu, să ne gândim la Take Ionescu… Ei construiau. Păi, Brătianu, ca să-l aducă pe rege, şi-a vândut moşia. Se sacrificau, se jertfeau. Primul lucru pe care-l face creştinul este să se jerfească. Dă de la el, fie că este boier, fie că este ţăran…” Aş pune în cumpănă jertfa unor astfel de oameni politici, cu „jertfa” unora actuali pentru propria avere, schimbându-şi opţiunile după cum bate vântul, şi cu declaraţia unui domn B., (care cică m-a învăţat pe mine să scriu) şi care mi-a mărturisit „confidenţial” că „marea finanţă conduce lumea”. Poate te conduce pe dumneata, care ai sărit ca o mică lăcustă pe la uşile a vreo trei partide, din câte ştiu eu. Şi pe marea asta finanţă cine o conduce, domnule B.? Oare dumneata nu ai văzut însemnul de deasupra însemnelor „marii finanţe”? Al cui e „ochiul” acela, domnule B.? Ei bine, află că e ochiul lui Dumnezeu, căci El conduce lumea… Iar asta vei afla şi dumneata curând, cum deja află întreaga omenire cuprinsă de criză, cu toate finanţele ei ce curg după sisteme „verificate” inutil.
Ioan HĂNŢULESCU
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI

Știri recente din categoria Actualitate
Zile libere în 2026: Când pică sărbătorile legale. Calendarul minivacanțelor de anul viitor
Zile libere 2026: În ce zile pică sărbătorile legale și care este calendarul minivacanțelor de anul viitor Anul viitor, 2026, vine cu vești bune pentru angajaţii români în ceea ce privește zilele libere legale și oportunitățile de mini-vacanțe. Vor fi 17 zile libere legale, dintre care 12 cad în timpul săptămânii, ceea ce înseamnă șanse […]
România pe ultimul loc în UE, după durata vieții profesionale. Participarea femeilor pe piața muncii tot mai scăzută
România pe în coada clasamentului UE, după durata vieții profesionale. Participarea femeilor pe piața muncii tot mai scăzută În România, durata vieții profesionale a ajuns pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Durata este de puțin peste 32 de ani, potrivit datelor Eurostat. Acum 20 de ani, ne situam în fruntea țărilor în care se muncea […]
La aproape 36 de ani de la Revoluția din 1989, tot mai mulți români, nostalgici după vremurile dictaturii ceaușiste. O fi fost mai bine, o fi fost mai rău…
La aproape 36 de ani de la Revoluția din 1989, tot mai mulți români, oftează după vremurile dictaturii ceaușiste. O fi fost mai bine, o fi fost mai rău… Aproape 36 de ani au trecut de scânteia care a aprins Revoluția din 1989, când românii au ieșit în stradă și au strigat „Libertate!”, „Jos comunismul! […]