Cu ce ne-am ales în 20 de ani

Dragi români, mă simt deosebit de deranjat de slaba recoltă a capitalismului instaurat prin lovitura de pomină din ’89. La capătul a 20 de ani de forme şi reforme practicate de toate guvernele care s-au succedat la cârma naţiunii, ne găsim într-o situaţie ce nu ne învredniceşte a zâmbi, mai degrabă a lăcrima când vedem circul politico-administrativ din care criza economică ne-a năpădit pe toţi, mai puţin pe cultivatorii ei, imaginea ţării eclipsind-o în faţa lumii străine, iar avuţia lumii prădată la cote şi dimensiuni greu de imaginat. Falsa politică etalată în aceşti 20 de ani, nedând nimeni socoteală de fraudele economice de proporţii incomensurabile săvârşite, manipularea opiniei publice şi a educaţiei în ansamblu, haosul din sistemul politico-administrativ sunt o veritabilă rigolă prin care se strecoară şi curge accentuată criza economico-financiară în care zilnic feluriţi impostori ne oferă soluţii (de-a dreptul hilare). E greu a fi construit digul de stăvilire a tot ce nu ne este de folos (criza) spre a nu se mai revărsa peste scumpa noastră ţară şi popor. Mea culpa şi întoarcerea cu faţa spre trecut e singura noastră şansă. Să fie preluat, valorificat şi adaptat la cerinţele actuale ca primi paşi; * readucerea în proprietatea statului a tuturor bunurilor de valoare înstrăinate, iar cei vinovaţi de păgubirea ţării să fie absolut toţi traşi la răspundere iar în calitate de deţinuţi să fie duşi la muncă spre a contribui economiei de şi prin ei batjocorită şi falimentată; * să fie scoşi din viaţa politică cei care din dorinţa de a ne demonstra cine sunt ei au emis teorii bolnave prin a căror aplicare s-a ajuns în situaţia grea de azi pe care cu toţii o simţim şi o vedem. Când produsele industriale româneşti au fost agreate pe toate continentele iar producţia agricolă a atins cel mai înalt nivel din istorie nu mai prejos fiind zestrea tehnică a agriculturii (azi o tragică amintire). Cine dă azi socoteală de distrugerea acesteia? Unde eşti Blaga şi Eminescu? „La noi sunt codri verzi şi brazi / Şi câmpuri pline de ciulini / Săraci-s mulţi în ţară azi / Şi mulţi sunt cei care cerşesc de la străini”.
O altă teorie distructivă, rod al impostorilor, a fost şi încă persistă e că statul s-a dovedit cel mai prost gestionar… Doamne ce bine se încadrează aprecierea în proverbul: cucu-şi cântă numele. Un fals de proporţii. Întreb (emanaţii); oare în perioada respectivă s-au falimentat fabrici, atunci s-au închis porţile acestora pentru sute de mii (milioane) devenind şomeri (profesie de tip capitalist).
Ca om care am trăit la propriu perioada multhulită şi blamată, când văd unde am ajuns, în ce situaţie deloc favorabilă, nu pot să nu fiu încercat de nostalgie chiar dacă risc a nu fi pe placul unora. Cine şi ce fel de persoane sunt cei ce nu agreează un astfel de sentiment nu are rost să mai murdăresc hârtia cu numele lor. „Că-mi impută nostalgia / Nu regret, nu-mi pare rău / Ea emană din prostia / Celor făr-un Dumnezeu”.
Aş fi bucuros ca realitatea ce ne caracterizează viaţa ce azi o trăim să infirme cele relatate mai sus.
Petru MACARIE, Aiud

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI