Creştinii ortodocşi îi prăznuiesc mâine pe Sfinții împărați Constantin și Elena

Pentru întocmirea acestui material despre viaţa şi activitatea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, am luat ca reper lucrarea lui Neagoe Basarab (1512-1521), cunoscută în istorie şi în literatură sub titlul: „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.(Fragmente din partea întâi: „Poveste pentru marele Constandin Împărat”).

Relatarea începe cu momentul aflării Crucii Mântuitorului de către Sfânta Elena, care în semn de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pentru că a învrednicit-o de o asemenea descoperire, zideşte în tot pământul Ţării Sfinte, trainice biserici, ce vor sta mărturie peste timp, despre trecerea lui Iisus şi a familiei sfinte prin acele locuri. Aşadar „Învăţăturile” lui Neagoe au cuvântul: În locul în care „…au pescuit 153 de peşti, porunci să se zidească acolo o biserică cu numele apostolilor. Iar de acolo mergând două stadii şi găsind casa Mariei Magdalena, zidi şi acolo o biserică. Apoi, intrând în cetatea Tiberiadei şi găsind casa soacrei lui Petru, ridică şi acolo o biserică apostolului Petru. Apoi se urcă pe muntele Taborului şi, găsind (locul) unde s-a schimbat la faţă Domnul nostru Iisus Hristos, ridică şi acolo o biserică.

Citește și: mesaje de Sfântul Constantin și Elena

Apoi, mergând în Nazaret, unde Gavriil a adus bucurie Fecioarei, ridică şi acolo o biserică foarte frumoasă în numele Născătoarei de Dumnezeu. Apoi, acolo unde Hristos a prefăcut apa în vin, de asemenea făcu o biserică. Apoi, ducându-se la Betleem, unde s-a născut trupeşte Hristos Dumnezeul nostru, zidi o biserică mare în chip de cruce, cu numele lui Hristos Dumnezeul nostru… Apoi se urcă şi pe Sfântul Sion, care se află spre miazăzi, iar acolo fericita Elena zidi o biserică înaltă şi lungă şi o acoperi cu plumb. Şi prefăcu şi curtea lui Caiafa în biserică, cu numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Şi nu făcu numai acestea, ci şi alte multe felurite biserici, în valea proorocului Ieremia şi la Izvorul lui Siloam, şi la Sfântul Litostrot (se traduce = „locul pardosit cu pietre” – unde Pilat l-a judecat pe Iisus, Ioan XIX, 13) şi biserica Sfinţilor Chir şi Ioan, şi la stejarul Mamvri şi în ţarina Olarului.

Pe toate acestea întocmindu-le cu osârdie, bine şi cu cinste, fericita Elena Împărăteasa, mama fericitului Constantin dădu bisericilor o mulţime mare de sate şi de cetăţi şi alte nenumărate daruri şi împodobind sfintele icoane cu aur şi cu argint şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare… şi se întoarse la fiul său, marele între împăraţi Constandin”. Vom urmări în continuare atitudinea sau replica Împăratului Constantin faţă de realizările ctitoriceşti ale mamei sale înfăptuite pe pământul Ţării Sfinte: „Împăratul se umplu de multă bucurie; sărută cu cinste şi cu frică partea din lemnul dătător de viaţă şi o dădu să fie păstrată într-o lăcriţă de aur. Iar din piroane, cu o parte îşi ferecă coiful, iar pe celelalte le puse la frâul calului său, ca să se împlinească şi în aceasta cuvântul proorocului care zice „în ziua aceea va fi (scris) pe clopoţeii cailor: „Sfânt Domnului!” (Zaharia, XIV, 20)… Umplându-se de multă râvnă, făcu trei cruci, după numărul celor care i se arătaseră în lupte; întâia la Roma, a doua în Bizanţ, iar a treia când a făcut podul peste râul Dunărea (de la Sucidava (Celei), în Oltenia, construit în anul 328; urme ale lui se păstrează până astăzi); şi puse primei (cruci) numele IS, celei de a doua HS, iar celei de a treia NIKA (învinge). Iar împăratul Iraclie o numi Anikitos, adică nebiruită şi până astăzi stă pe un stâlp mare de porfir.

Citește și: Nume care se sărbătoresc de Sf Constantin şi Elena şi nume derivate din Constantin şi Elena care își serbează onomastica

Mulţi spun că un înger coboară din cer de trei ori pe an, la miezul nopţii, cântând cântarea SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT şi cădelniţând cinstita şi nebiruita cruce, la 7/21 mai, în luna lui septembrie, în 14, şi în duminica a treia a sfântului post mare, când ne închinăm ei. Şi de atunci porunci Împăratul, sub pedeapsa cea mare, să nu mai fie răstigniţi osândiţii pe cruce, căci crucea este binecuvântată şi nu blestemată ca mai înainte, căci prin cruce a adus Iisus Hristos mântuire lumii… Pe lângă acestea, puse lege ca toţi împreună să serbeze ziua duminicii, ca fiind întâia zi (a săptămânii), icoană a mântuirii… După aceea puse pe toţi oamenii să postească şi să cins­tească ziua de vineri, pentru pomenirea celor întâmplate în această zi binefăcătorului şi Mântuitorului tuturor, Hristos… Iar el însuşi în anumite zile se închidea singur, vorbind cu unul Dumnezeu şi cu rugăciuni umilite plecându-se în genunchi, se ruga să primească bunătăţile cele făgăduite.

În zilele de sărbătoare ale Mântuitorului ţinea post şi cu toată tăria sufletească şi trupească săvârşea sfânta vedere a lui Dumnezeu. În strălucitoarea şi de lumină purtătoarea noapte a Sfintelor Paşti, veghind necontenit, poruncea ca în toată cetatea să se aprindă pe stâlpi făclii foarte mari. Iar când venea ziua Mântuitorului, luând pildă faptele bune, întindea dreapta binefăcătoare către toate limbile şi noroadele, tuturor împărţindu-le din belşug de toate… Am spicuit din „Învăţăturile” lui Neagoe doar câteva din nenumăratele înfăptuiri ale sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, înscrise în contul bisericii creştine, care în semn de veşnică recunoştinţă îi aşează pe cei doi pe cea mai înaltă treaptă a sfinţeniei, alături de Sfinţii Apostoli.

Preot Petru Pinca – Blaj

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI