Corneliu Olar: Am luptat şi voi lupta cu arma legii pentru drepturile moţilor

20 de metri cubi/an de masă lemnoasă pentru fiecare familie din Apuseni, prin lege!

– D-le deputat, din noiembrie 2008, de când aţi fost ales în Parlament şi până în prezent, aţi reuşit, potrivit site-ului Camerei Deputaţilor, să realizaţi un numãr însemnat de iniţiative legislative (81), situându-vă din acest punct de vedere pe un onorant loc 14 din totalul celor 334 de deputaţi ai României în actuala legislatură. Dintre acestea, un număr de 13 au fost adoptate de către Parlamentul României şi au devenit astfel legi. Ca urmare, v-aş întreba care sunt cele mai importante iniţiative legislative adoptate care au avut un impact direct în privinţa îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de trai ale moţilor, dar şi ale celor din zona şi Teiuşului, ale căror interese le-aţi reprezentat direct în forul legislativ al ţării timp de 4 ani?
– Legile adoptate au o mare importanţă pentru toţi locuitorii judeţului, dar mai cu seamă pentru cei din Munţii Apuseni, din zona Teiuşului şi din celelalte zone montane. Am luptat şi voi lupta cu arma legii pentru drepturile moţilor. Am reuşit să impun, prin lege, 20 de metri cubi/an de masă lemnoasă pentru fiecare familie din Apuseni. Aşadar, o primă mare realizare o consider adoptarea proiectului de lege pentru completarea art.62, alin (3) din Legea nr.46/2008 privind Codul Silvic, respectiv ceea ce a devenit ulterior Legea nr.156/2010. Prin votarea iniţiativei legislative, în cadrul acestei legi au mai fost adăugate un număr de douã aliniate, alin.3.1 şi alin.3.2, astfel încât persoanele fizice cărora li se aplică prevederile Legii nr.33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munţilor Apuseni, cu modificările şi completările ulterioare, să poată exploata, în regie proprie, un volum de masă lemnoasă de până la 20 de metri cubi/an din pădurile pe care le au în proprietate. Pentru cetăţenii din zona Munţilor Apuseni acest lucru reprezintă un mare avantaj, deoarece chiar dacă, prin lege, beneficiau de o cantitate de masă lemnoasă în vederea valorificării, ei nu aveau dreptul de a face acest lucru în regie proprie, ci doar prin intermediul unor firme specializate atestate (agreate!) în domeniu, lucru care mărea destul de mult preţul de cumpărare, deşi, practic, operaţiunile de exploatare le făceau tot ei. Astfel, am reuşit să elimin aceastã verigă intermediară, care doar le lua moţilor bani destul de mulţi în plus şi îi mai şi purta pe drumuri. Prin această modificare moţii au revenit la forma tradiţională de exploatare, astfel că acum li se permite din nou să intre fiecare cu calul în pădure sã-şi tragă lemnul, fără a mai apela la tot felul de firme ce deţin utilaje, performante mai ales în distrugerea pădurilor şi accesoriilor acestora. Un lucru a fost şi este clar pentru mine: moţii, ca de altfel şi teiuşenii m-au trimis în Parlament să mă lupt pentru drepturile lor. Nu am fost şi nu voi fi niciodată de acord ca pădurile moţilor să fie exploatate de firme străine precum Verholtz (din Austria) sau Holzindustrie, ci în primul rând de moţi, respectiv de către proprietarii de drept ale acestora. Ei trebuie să fie beneficiarii pădurilor lor. Dacă chiar vor firmele mari străine sau cele din ţară să vină în sprijinul lor, n-au decât să vină să achiziţioneze de la ei materialul lemnos, la preţuri convenabile pentru ambele părţi, nu numai pentru ele. Tot pentru proprietarii de păduri am reuşit, pentru prima dată în istoria silviculturii, ca printr-un act normativ să măresc termenul de valabilitate a actelor de transport (avize de expediţie sau bonuri de vânzare) de la 24 de ore la 72 de ore, lucru care a venit în sprijinul transportatorilor deoarece de multe ori erau puşi în situaţia de a le fi confiscat materialul lemnos, întrucât nu se puteau încadra în acest termen limită, mult prea mic. De asemenea, tot printr-un amendament la Codul Silvic am reuşit să transfer drumurile forestiere din proprietatea statului (Regia Naţională a Pădurilor) în proprietatea publică administrată de consiliile locale. Acest lucru dă acum posibilitatea administraţiilor locale din judeţul nostru, ca de altfel din toată ţara, de a putea depune proiecte pe Măsura 125 în vederea modernizării drumurilor forestiere şi agricole prin absorbţia fondurilor structurale europene. Şi nu este deloc vorba de bani puţini ce pot fi absorbiţi pe această măsură, ci de circa 450 de milioane de euro la nivel de ţară. Deja în judeţ au fost elaborate zeci de proiecte de către comunităţile locale care au fost sau urmează să fie depuse, selectate, finanţate şi în cele din urmă modernizate. La fel de adevãrat este că, tot printr-o iniţiativă legislativă privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, prin adoptarea unor modificări la Legea 171/2010 am reuşit să punem de acord Codul Silvic cu aceasta iar sancţiunile să fie unitare şi aplicate prompt celor ce nu respectă regimul de exploatare a masei lemnoase conform prevederilor legale în vigoare. (S.V.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI