Colegiile tehnice şi grupurile şcolare din Alba scot şomeri pe bandă rulantă

    În anul de graţie 2011 am ajuns să trăim vremuri în care tinerii absolvenţi de colegii tehnice şi grupuri şcolare din judeţul Alba, ca de altfel din întreaga ţară, să scoată şomeri pe bandă rulantă. Cauzele sunt multiple şi complexe. În primul rând, de peste 20 de ani încoace nu a fost corelat planul de şcolarizare cu piaţa muncii, astfel că unităţile liceale industriale s-au înmulţit peste măsură, chiar dacă economia a fost într-un continuu regres. Mai mult, se promovează în continuare specializări de tradiţie pentru unele colegii tehnice sau grupuri şcolare pentru ramuri economice pe cale de dispariţie în detrimentul celor de actualitate. La fel a crescut şi numărul profilurilor şi al specializărilor, dar se pare că cu cât este mai pompoasă denumirea acestora, cu atât este mai neimportantă calificarea finală (resurse naturale şi protecţia mediului). Peste toate acestea a picat şi desfiinţarea şcolilor profesionale şi transformarea lor în clase de liceu în vremea „domniei” ministrului Ecaterina Andronescu.
Aşa se face că în judeţul Alba, în care industria alimentară este înfloritoare, având numeroase abatoare, fabrici de prelucrare a cărnii sau unităţi de procesare a laptelului de talie europeană, nu există şcoli care să pregătească personal calificat în aceste sectoare.
Birocraţia şi taxele ridicate descurajează acreditarea specializărilor oportune
La stabilirea planului de şcolarizare pentru viitorul an şcolar se întruneşte Consiliul Local de Dezvoltare, din care fac parte factorii de decizie din învăţământul preuniversitar judeţean, reprezentanţii Consiliului Judeţean Alba, Primăriilor Alba Iulia şi Blaj, Agenţiei de Dezvoltare Regională Centru, Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Alba, Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, CNS Cartel Alfa Alba, UGIR 1903. De asemenea, au făcut parte sau sunt membri ai CLD reprezentanţi ai firmelor Transavia, Saturn, UM Cugir, Star Transmission Cugir şi Bosch Rexroth Blaj. Împreună analizează oportunitatea solicitării înfiinţării unor noi profiluri sau specializări, în funcţie de cerinţele de moment ale pieţei muncii. Însă de la sosirea aprobării şi până la absolvirea primei promoţii de meseriaşi durează cel puţin 4 ani de zile. Pe lângă birocraţia excesivă, unităţile şcolare trebuie să achite şi taxele necesare acreditării de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, care uneori se ridică la zeci de mii de lei (sute de milioane de lei vechi) pentru o singură specializare. În plus, nimeni nu are garanţia că acei absolvenţi vor mai fi angajaţi peste 4 ani, dacă firmele au nevoie de ei acum. De aceea, nici agenţii economici nu încheie contracte ferme cu unităţile de învăţământ pentru furnizarea de forţă de muncă, fiindcă nu ştiu dacă vor mai avea nevoie de ei. Una dintre soluţii ar fi reînfiinţarea şcolilor profesionale, unde elevii să înveţe efectiv meserie şi mai puţină teorie sau organizarea unor cursuri de calificare de 3 – 6 luni de zile. O altă variantă ar fi acreditarea colegiilor tehnice şi grupurilor şcolare pentru întregul domeniu şi nu doar pentru fiecare specializare în parte dintr-un domeniu. De exemplu, dacă un colegiu tehnic are specializarea industrie textilă şi pielărie, să aibă dreptul să pregătească elevi în toate meseriile din catalogul ocupaţiilor din acest domeniu, fără să plătească taxe suplimentare.
Un cerc vicios din care tinerii au de pierdut
Ca şi când toate acestea nu ar fi suficiente, mai apare şi următorul cerc vicios: agenţii economici vor să lucreze pe profit, iar pentru aceasta angajează doar personal cu expertiză, pe care liceenii nu o pot dobândi în puţina practică şcolară pe care o fac, astfel că ei nu au unde să se angajeze pentru a căpăta experienţă. Însă majoritatea agenţilor economici nici nu sunt de acord să primească elevi în practică pentru ca aceştia să aibă posibilitatea să cunoască mai bine procesul tehnologic respectiv. Printre puţinele companii care îşi „cresc” viitorii posibili angajaţi este SC Jidvei, după cum afirmă directoarea Grupului Şcolar Industrial Jidvei, prof. Carmen Stan, cei 30 de elevi care anul viitor vor absolvi şcoala şi vor deveni tehnicieni horticoli făcând practică la firma familiei Necşulescu: la vie, la şcoala de viţă, în cramă etc.
Nici stadiul de dezvoltare a economiei nu permite angajatorilor acordarea unor salarii motivante pentru absolvenţi, patronii preferând să le plătească muncitorilor salariul minim pe economie. În condiţiile în care absolvenţii pot beneficia de un ajutor de şomaj al cărui cuantum este apropiat salariului pe care l-ar primi muncind, tinerii aleg să stea acasă pentru 500 de lei decât să muncească pentru 500 de lei. Iar o parte din vină o au şi părinţii absolvenţilor, care-şi încurajează copiii să nu-şi caute un loc de muncă.
lAlba Iulia, oraş cu tradiţie în industria uşoară
Pentru a verifica cele afirmate anterior am discutat cu prof. Maria Hodor, directorul Colegiului Tehnic „Apulum” Alba Iulia, unitate care de aproape 35 de ani pregăteşte elevii în domeniul industriei uşoare, fiind pliată pe ramurile de dezvoltare a muncipiului: industrie textilă, ceramică, încălţăminte – pielărie. Excepţie fac doar două specializări: tehnician chimist de laborator – preluată după desfiinţarea Liceului Industrial nr. 2 şi estetica şi igiena corpului uman (coafor-stilist), înfiinţată datorită cererii de pe piaţa muncii. Dacă în cazul chimiştilor, majoritatea acestora devin studenţi, prima promoţie de absolvenţi ai clasei de coafor-stilist va termina abia anul viitor cursurile liceale. În anul şcolar trecut, au absolvit cursurile 191 de elevi, din care 45 au fost seralişti, aproape toţi având deja un loc de muncă, iar 70 au obţinut diploma de bacalaureat. Cei aproximativ 80 de absolvenţi care nu au promovat BAC-ul au solicitat adeverinţe pentru şomaj. Prof. Maria Hodor a explicat că cei mai mulţi dintre absolvenţii specializării industria sticlei şi ceramicii sau de la materiale de construcţii (ceramică) refuză să lucreze pe 600 de lei lunar, singurii care merg să se angajeze la firmele de profil fiind cei 10 – 11 elevi cu deficienţe din clasele de învăţământ special. La fel se întâmplă şi cu elevii de la clasele de confecţioneri pielărie, unde sunt câte 8 – 10 elevi cu nevoi speciale pe fiecare an. Absolvenţii specializării tehnician design vestimentar susţin că nu vor să lucreze ca simpli croitori, pretinzând că ei sunt calificaţi drept creatori de modă.
Toate aceste lucruri nu fac altceva decât să frâneze dezvoltarea economiei româneşti, risipindu-se resurse financiare şi umane pentru a scoate… şomeri pe bandă rulantă.
Robert GHERGU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI