Codul Muncii 2014. Plata orelor suplimentare şi riscul la care se supun angajaţii dacă nu stau peste program

Codul Muncii prevede ca timpul legal de munca este de opt ore pe zi timp de cinci zile, cu doua zile de repaus. Totuşi există cazuri în care angajaţii sunt obligaţi să rămână peste program, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, iar în cazul în care refuză riscă concedierea. Plata orelor de muncă suplimentară este stabilită prin negociere şi nu poate fi mai fi mai mică de 75% din salariul de bază, conform Codului Muncii actualizat în 2014.

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

Cum va fi remunerat angajatul care munceşte suplimentar

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Cei care refuza să stea peste program pentru a-şi termina munca pot fi concediaţi

Totuşi, este posibil ca, în situaţia în care salariatul refuză să stea peste program pentru a-şi îndeplini atribuţiile ce trebuiau îndeplinite în timpul programului de muncă, să intervină concedierea acestuia pentru motive ce ţin de persoana sa, opinează avocatul Mihai Marian, pe site-ul avocatnet.ro.

În acest sens, se poate vorbi fie despre concedierea ca sancţiune disciplinară, fie despre concedierea pentru necorespundere profesionala. „Criteriul după care se face delimitarea între aceste două motive de concediere este vinovăţia salariatului în neefectuarea la timp a sarcinilor de serviciu”, explica reprezentantul Boştină şi Asociaţii.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI