Ce ştim şi ce nu ştim despre Spaţiul Schengen

De ridicarea controalelor la frontieră beneficiază în prezent 400 de milioane de europeni. Ideea unei Europe fără restricţii de circulaţie s-a născut la o bere, între Helmut Kohl şi Francois Mitterand (foto).
Povestea Schengen a început în 1984. Personajele-cheie sunt fostul cancelar german Helmut Kohl şi preşedintele de atunci al Franţei, Francois Mitterand. Cei doi s-au întâlnit la Goldene Bremm, un punct de trecere a frontierei franco-germane aproape de Saarbrücken, pentru care s-au dat lupte grele în timpul Războiului franco-german din 1870-1871, dar în care a existat şi o închisoare a Gestapoului. Cei doi lideri au bătut palma pentru eliminarea controalelor la frontiera dintre cele două ţări. Robert Goebbels, la acea vreme secretar de stat în Luxemburg, povesteşte că Mitterand şi Kohl luaseră de fapt decizia după o reuniune la nivel înalt la Strassbourg. „Au luat masa de seară împreună, au mâncat bine şi apoi au decis să renunţe la controlul la graniţă între Kehl şi Strassbourg”, a povestit luxemburgezul. Acordul franco-german nu a fost însă uşor de pus în practică.
lFrâna britanică
Preşedintele Mitterand nu a reuşit s-o convingă pe Doamna de Fier a Marii Britanii, premierul Margaret Thatcher, să adere la acest spaţiu al libertăţii de mişcare. În schimb, cu ţările Benelux a avut succes. Aşa s-a ajuns ca, la 14 iunie 1985, la bordul navei „Princess Marie-Astrid”, pe râul Mosel în dreptul micii localităţi luxemburgeze Schengen, oficiali din Germania, Franţa, Olanda, Belgia şi Luxemburg să încheie un acord de ridicare a controalelor la graniţele dintre ele.
Cele cinci state au semnat o Convenţie de Implementare a Acordului Schengen, care a intrat în vigoare abia în 1995. Statele semnatare ale Acordului Schengen au stabilit şi reguli comune care să compenseze eliminarea controalelor la graniţe, de la vize, migraţie, azil până la măsuri legate de cooperarea poliţienească, judiciară şi vamală.
lNouă valuri de extindere
De-a lungul anilor au existat nouă valuri de extindere a zonei Schengen. În prezent, 25 de ţări, majoritatea membre ale Uniunii Europene, beneficiază de libertatea de mişcare oferită de spaţiul Schengen.
Cele trei state semnatare ale Acordului Schengen, dar care nu fac parte din spaţiul comunitar, sunt Islanda, Norvegia şi Elveţia. Irlanda şi Marea Britanie au decis să nu aplice în totalitate acquis-ul Schengen. Ele au menţinut controlul la frontiere, dar colaborează cu statele membre Schengen în domeniul cooperării poliţieneşti. Pentru Cipru, anularea controlului la frontiere este o chestiune complicată ce depinde de rezolvarea chestiunii Ciprului de Nord. Cert este că cele 400 de milioane de europeni pot călători astăzi fără restricţii de la Riga la Lisabona şi de la Reykjavik până la Valletta.
l Fără cozi la graniţă
Într-o vreme în care ţările europene sunt afectate de criza economică, în care viabilitatea monedei unice este pusă sub semnul întrebării, Schengen rămâne povestea de succes a „Europei Cetăţenilor”. „De la desfiinţarea frontierelor în interiorul zonei Schengen, cetăţenii sunt mult apropiaţi unii de ceilalţi. Schengen a dat naştere unui sentiment de apartenenţă la o comunitate, a întărit ideea de «noi»”, susţine Timm Beichelt, profesor la Universitatea Viadrina din Frankfurt pe Oder.
Cel mai lăudat dintre câştigurile zonei Schengen este comoditatea cetăţenilor, timpul economisit la trecerea frontierei, timp care pentru transportatori înseamnă şi bani. Euro-deputatul portughez Paulo Coelho îşi aminteşte de vremurile în care ţara sa încă nu aderase la Schengen. Oamenii aşteptau ore în şir ca sa ajungă din Portugalia în Spania şi invers. Trebuiau să se oprească la frontieră pentru ca poliţia să verifice cantitatea de cornbustibil din maşini.
l Infracţionalitatea, în scădere
Temerile unora dintre statele membre că lipsa controlului la graniţe va duce la creşterea infracţionatăţii s-au dovedit nejustificate. Spre exemplu, Germania, care s-a temut că va fi invadată de infractori în 2007, când a aderat Polonia la Schengen, a constatat cu surprindere că, un an mai târziu, în landul Brandenburg de la graniţa cu Polonia, infracţionalitatea a scăzut cu 12%. Aceasta s-a datorat cooperării poliţieneşti a autorităţilor judiciare în lupta împotriva criminalităţii internaţionale, pe care o oferă spaţiul Schengen.
Statele membre vor să înlocuiască actualul Sistem de Informaţii Schengen (SIS 1) ce permite schimbul rapid de informaţii privind infractorii suspecţi, documente falsificate sau maşini furate între statele membre, cu un nou sistem (SIS II) mai eficient pentru că va permite inclusiv transferul de date biometrice. Costurile SIS II, care va fi funcţional din 2013, se ridică la 143 de milioane de euro.
l Excepţii
Controlul la frontiere poate fi reintrodus temporar în cazuri de excepţie. Aşa s-a întâmplat la Campionatul European de Fotbal, la summiturile NATO şi la reuniunea G8.
l România şi Bulgaria, ultimele sosite
Bulgaria şi România au acceptat acquis-ul Schengen odată cu pregătirile pentru aderarea la UE. Ambele state au depus Declaraţia de Pregătire pentru evaluarea Schengen. Anul 2011 reprezintă orizontul de timp pentru aderarea celor două ţări membre UE la spaţiul Schengen. Mai multe comisii de evaluare Schengen au verificat stadiul pregătirii României pentru Schengen, de la consulate, frontiere până la inspectoratele de poliţie. În februarie anul viitor, miniştrii de Interne ai Uniunii Europene ar trebui să decidă, în bine sau în rău, soarta României în Schengen.(A.V.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI