Ce jignire!

Ce jignire sfidătoare şi memorie străină/Pângăresc trecut ce curge din credinţă şi lumină/Unde doarme amintirea de viteji şi de eroi/Ce păstrează-n somnul veşnic cugetare pentru noi./ Dar când trec Poarta Cetăţii şi păşesc nespus de lin/ Şi văd uniforme austriece, eu la Horea mă închin/Şi îl rog să nu mă certe că nu pot muri pe loc/Şi că n-am putere mare la Cetate să-i dau foc. /Şi în locul ei să crească nimbul lui nemuritor/Cu opinci şi cu cojoc, plin de fală şi de dor/Să privească mai departe peste codru-ndrăgostit/De icoana nemuririi şi de vis nemărginit.
Gligor VINŢAN, muncitor pensionar

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI