Cât te costă să concediezi un angajat în România – STUDIU

Potrivit unui studiu realizat de Deloitte Legal, reprezentat în România de Reff & Asociaţii, România se numără printre ţările cu costurile cele mai scăzute din Europa privind concedierea din motive care ţin de persoana salariatului sau din motive economice, costurile nefiind influenţate de nivelul de senioritate.

“Costurile cu concedierea sunt în general mai mici în România comparativ cu alte ţări şi nu sunt influenţate de nivelul de senioritate. O explicaţie o reprezintă prevederile Codului Muncii, care nu disting în funcţie de vechime”, spune Florentina Munteanu, Partener şi coordonator al practicii de dreptul muncii la Reff & Asociaţii.

Studiul compară costurile cu concedierea în 45 de ţări. Datele analizate reprezintă trei scenarii diferite cu nivele diferite de senioritate şi pachete salariale diferite.

Astfel, în cazul unei concedieri din motive individuale sau din motive economice a unui angajat de 30 de ani care are patru ani vechime într-o companie IT din România şi un venit brut anual de 30.000 de euro, acesta primeşte plăţi compensatorii de circa 2.500 de euro, România clasându-se în urma Sloveniei şi Bulgariei, potrivit datelor Deloitte.

„Mulţi angajatori au reglementate condiţiile privind concedierea în contractele colective de muncă şi, din experienţa noastră, putem confirma că vechimea este o variabilă care influenţează pachetul compensator. Totuşi, astfel de înţelegeri au o aplicabilitate limitată (la nivel de angajator sau sector de activitate), astfel că nu le putem considera ca fiind o practică general aplicabilă la nivelul angajatorilor din România”, adaugă Florentina Munteanu.

La rândul său, Raluca Bontaş, Partener Global Employer Services Deloitte România motivează că baza de calcul este o explicaţie pentru care România înregistrează costuri cu concedierea scăzute.

”Pe lângă clasament, trebuie să privim şi modul în care concedierea este transpusă în legislaţia locală în cazul ţărilor cuprinse în acest studiu”.

O altă concluzie a studiului arată că există multe ţări în care o analiză post-concediere în instanţă nu poate conduce la reintegrare, iar în aceste ţări costurile cu concedierea sunt printre cele mai crescute.

În ţări precum România, Franţa, Germania, Grecia, Italia, instanţa poate decide reintegrarea persoanei concediate în cazul deciziilor de concediere nelegale sau netemeinice, iar acest remediu va influenţa în ultimă instanţă costul final al concedierii. Cu toate acestea astfel de costuri nu pot fi anticipate cu precizie şi sunt dificil de cuantificat de la început.

Principalele concluzii ale studiului:

♦ Ţări precum Franţa, Italia şi Olanda şi-au reformat legislaţia privind concedierea pentru a creşte flexibilitatea muncii şi/sau predictabilitatea costurilor cu concedierea.

♦ În peste 75% din ţările participante la studiu, un angajat poate fi reintegrat dacă instanţa decide că motivele concedierii sunt nejustificate. Doar în Olanda şi Ecuador este nevoie de un acord prealabil în acest sens. Doar în câteva ţări angajatorul are putere totală de concediere fără posibilitatea reintegrării.

♦ În majoritatea ţărilor, vechimea în companie este factorul principal care determină  costul cu concedierea. Cu toate acestea, peste 60% din ţările participante la sondaj au plafonat fie perioada de preaviz, fie plata compensatorie în caz de concediere, fie ambele.

♦ Concepte de bază precum concedierea din motive grave şi protecţia împotriva concedierii pentru anumite categorii de salariaţi (ex. salariaţi în concediu de maternitate, concediu pentru formare profesională, exercitarea unui mandat politic etc) sunt prezente în aproape toate ţările. Printre altele, în România, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata concediului de maternitate, pe durata efectuării concediului de odihnă sau pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical.

♦ În anumite ţări, încetarea contractului de muncă este posibilă doar din motive prevăzute expres  de lege (România se numără printre ele).

♦ Comparând toate scenariile privind concedierea din motive individuale obiective sau economice, vedem cum costurile cu concedierea diferă mult de la o ţară şa alta, fără vreo tendinţă geografică.

♦ Comparând scenariile privind concedierea fără motive obiective, angajatorii din anumite ţări din Europa suportă cele mai mari costuri, deşi se constată existenţa unor diferenţe uriaşe.

♦ Cel mai mare cost cu concedierea este determinat de plata compensatorie adatorata concedierii fără motive obiective.

♦ O comparaţie limitată pentru ţările din America Latină sau Asia arată că, pe scenariile indicate, este dificil să comparăm regiunile şi să tragem concluzii.

Sursa: zf.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI