Cât de greu se emigra legal din România comunistă: Mii de români din Alba au depus cereri pentru a pleca definitiv în străinătate. Românii de etnie germană au fost „vânduți” în baza unei înțelegeri cu Republica Federală Germania

Cât de greu se emigra legal din România comunistă: Mii de români din Alba au depus cereri pentru a pleca definitiv în străinătate. Românii de etnie germană au fost „vânduți” în baza unei înțelegeri cu Republica Federală Germania

Regimul comunist care a condus România timp de aproape 50 de ani a restricționat aproape complet călătoriile românilor în străinătate. Inevitabil, și intențiile privind emigrarea unor români, care doreau să ajungă în țări vestice pentru o viață mai bună, au fost foarte limitate. Obţinerea paşaportului, chiar și pentru o banală călătorie turistică în ţările „prietene” comuniste, trebuia să parcurgă un traseu sinuos şi de durată, cu aprobări de la locul de muncă, de la organul de partid sau organizaţia sindicală şi aviz de la Securitate.

Permisiunea pentru o călătorie într-o ţară necomunistă era şi mai dificil de obţinut. Chiar şi după eliberarea paşaportului, plecarea se făcea doar în anumite condiţii, pentru fi evitat riscul rămânerii ilegale în străinătate. De exemplu, o parte a familiei trebuia să rămână în ţară, nu puteau fi scoase diverse acte personale (acte de studii, de proprietate, buletinul). Aceleaşi formalităţi trebuiau îndeplinite inclusiv pentru deplasările în interes de serviciu.

„Emigrările legale erau şi mai greu de realizat. Odată depusă cererea de părăsire definitivă a ţării, persoana respectivă devenea ţinta represaliilor: anchete din partea Securităţii, avertizări publice, pierderea serviciului sau mutarea într-un loc de muncă inferior, a locuinţei (dacă locuinţa fusese oferită de unitatea unde lucrase), exmatricularea din facultate.

O motivare specială era necesară pentru a avea şanse să-ţi fie aprobată cererea de emigrare. În majoritatea cazurilor, cererile de emigrare aveau ca argument întregirea familiei – unul sau mai mulţi membri ai familiei se găseau deja în străinătate, unde ajunseseră legal, ori ilegal”, se precizează într-un documentar realizat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Aproape 300.000 de români aveau o rudă în străinătate

Potrivit statisticilor realizate de cercetătorii instituției, un număr de 294.000 de români se încadrau în categoria celor care aveau un membru al familiei stabilit în străinătate. Câteva mii dintre acestea locuiau în județul Alba. Circa 21.000 de persoane dintre cele care doreau să emigreze erau înregistrate fără rude în străinătate şi doar puţin mai mult de 12.000 dintre acestea au primit aprobarea pentru stabilirea în străinătate. Alte 25.000 de persoane au avut ca motivare căsătoria cu un cetăţean străin.

„Conform bazelor de date întocmite de securişti, în perioada comunistă au existat 341.816 de cetăţeni români, care au fost înregistraţi în cereri oficiale de emigrare definitivă în străinătate. Din persoanele menţionate în bazele securităţii, aproximativ 228.000 au primit aviz pozitiv şi aprobarea stabilirii în afara ţării. Alţi 35.700 au fost avizaţi negativ (unora dintre aceştia li s-a aprobat ulterior emigrarea), 7.500 au renunţat (unii inclusiv după ce primiseră avizul pozitiv). În 74.000 de cazuri, în bazele de date ale Securităţii, nu este trecut modul de soluţionare a cererilor de emigrare”, se precizează în documentul menționat.

În mod normal, pentru o astfel de cerere dura mai mulţi ani până se primea un răspuns definitiv şi multe solicitări de migrare depuse în a doua jumătate a anilor ’80 nu au apucat să fie rezolvate până la Revoluţia din decembrie 1989. De menționat că peste 400 de români au decedat înainte să părăsească efectiv ţara, deși au primit aprobarea de emigrare.

Mecanicul de locomotivă care dorea să emigreze în SUA

În multe situații, Securitatea încerca pe toate căile să împiedice emigrarea românilor. Este și cazul unui mecanic de locomotivă, care, în 1979, a depus o cerere prin care solicita eliberarea de formulare pentru plecarea definitivă în SUA, împreună cu soția și cei patru copii minori. Bărbatul avea un frate plecat în America și dorea să emigreze și el. Securitatea a încercat de mai multe ori să îl convingă să renunțe de intenția de emigrare, fără niciun rezultat. Mecanicul de locomotivă nu a renunțat și a transmis că „va recurge la orice acțiuni pentru a-și rezolva scopul propus”.

„Numitul Enciu Nicanor a fost contactat de mai multe ori, în scopul de a-l influența în vederea renunțării la ideea emigrării în SUA, însă de fiecare dată s-a menținut pe poziția adoptată la început”, se mai precizează în raportul menționat. Ulterior, securiștii au descoperit că românul a vizitat Ambasada SUA în România, împreună cu alte două persoane din Suceava. A fost contactat din nou, concluziile deiscuției fiind următoarele: „Enciu Nicanor se găsește sub influența fratelui său din SUA și cere cu insistență să emigreze împreună cu soția și cei 4 copii minori.

Problema spațiului necorespunzător de locuit este de fapt un pretext în vederea obținerii aprobării de emigrare. Cel în cauză motivează emigrarea pentru faptul că în România nu i se oferă posibilități de a propăvădui biblia în locuri și localuri publice, arătând că în țara noastră nu ar fi libertăți religioase ca în SUA”.

În final, securiștii au susținut că urma să aibă loc o nouă ședință pentru punerea în dezbatare publică a acestuia, iar în situația în care nu va putea fi influențat, se propunea ca cererea de emigrare să fie reanalizată de comisia județeană, „întrucât cel în cauză nu va renunța la intențiile sale”.

Elev urmărit pentru că fratele fugise din țară

Securitatea decidea, de cele mai multe ori, să urmărească rudele românilor care au reușit să fugă ilegal din țară. Un astfel de caz a existat în 1985. Elevul Costel Manta , aflat în anul I la școala profesională UCECOM, ajunsese în atenția securiștilor după ce fratele său, de 27 de ani, plecase din țară în 1980. Acesta din urmă le-a transmis, la un moment dat, părinților, o vedere din Iugoslavia. Ulterior a plecat în Italia și de aici, în Canada. „Din verificări nu a rezultat ca elevul să facă pregături pentru a părăsi fraudulos țara. Au fost luate măsuri de asigirare informativă, pe perioada vacanței de vară”, se precizează într-un raport din 13 iulie 1985, care este completat cu o precizare scrisă de mână: „să rămână în atenție și să fie semnalat și la pașapoarte”.

Cifra celor peste 300.000 de români care au depus cereri de emigare include parțial și membri ai comunității germane din Transilvania. Între 1967 și 1989 s-a derulat Acțiunea Recuperarea, care a însemant practic vânzarea de către România, respectiv cumpărarea, de către RFG, de persoane aparținând minorității germane. Astfel un total de aproximativ 226.000 de etnici germani din România comunistă au emigrat în Republica Federală Germania în această perioadă și prin această metodă.

Circa 30.000 dintre aceștia locuiau în județul Alba, în localități din centrul județului, pornind din zona Blaj și până în zona Sebeș, spre Sibiu. Valoarea plăților pentru așa-numita recompensă este estimată la o sumă de peste 1 miliard de mărci germane. S-a plătit inclusiv pentru etnicii germani plecaţi ilegal, care nu s-au mai întors din vizite şi excursii.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI