Caractere

    Încă de când au apărut ideile comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, reducerea numărului parlamentarilor la 300 şi Parlamentul unicameral scriu destul de mult împotriva lor considerându-le un atac la democraţie. Am reluat tema, pentru că în esenţă este una singură cu mai multe „fronturi”, pentru că eu cred în adevărul dictonului latin „repetitio est mater studiorum” (repetiţia este mama învăţării). Şi sunt, din nefericire pentru sănătatea corpusului social, destui cei care fie se declară plictisiţi de politică, fie nu ştiu mare lucru despre sistemele politice, despre democraţie şi dictatură, despre parlamentarism şi rolul său.  Ei sunt, de aceea, extrem de uşor de manipulat cu argumente hilare cum sunt, de exemplu, o economie de circa 20 de milioane de euro sau necesitatea ca politicienii să se concentreze în anul 2012, unul foarte greu, pe aspectele guvernării şi nu să piardă vremea în două campanii electorale. De parcă democraţia, căci despre asta este vorba în cazul oricărui proces electoral, este o pierdere de vreme! Susţineam şi susţin în continuare în demersul meu argumentativ că nu sistemul trebuie schimbat, ci oamenii pe care-i trimitem în Parlament. Contracaram astfel ideea că reducerea numărului parlamentarilor este un lucru bun, idee promovată de cei care văzând „bubele” parlamentarilor, cred că mai puţini la număr înseamnă mai puţin rău şi judecă din această perspectivă strâmbă un întreg sistem care şi-a dovedit pe deplin fiabilitatea în ţări unde educaţia politică este mai bună şi ideile democraţiei mai bine înrădăcinate în conştiinţa publică.
Toate eforturile mele logice, de convingere, sunt însă subminate de cazuri cum este cel al deputatei Aura Vasile, parlamentar despre care nu putem spune nici noi, dar nici măcar conducerea Camerei Deputaţilor din ce grup parlamentar mai face parte. Parlamentari migratori am mai văzut, nu este acesta primul caz, dar este singurul caz în care protagonistul(a) se răzgândeşte într-un interval de câteva de ore. Pentru că Aura Vasile după ce vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Ioan Oltean a citit în plenul camerei „adeziunea” Aurei Vasile de luni, 19 decembrie la grupul parlamentar al UNPR. Aura Vasile migra astfel de la PSD spre un grup parlamentar unde majoritari sunt foşti pesedişti. N-a apucat bine să facă valuri această ştire că a venit alta, la interval de câteva ore, care să o nege: Aura Vasile rămâne la PSD, probabil ca urmare a unei discuţii cu Marian Vanghelie. A fost un dialog care pe de o parte a readus-o pe Aura Vasile la PSD (unde nu a fost primită chiar cu braţele deschise de actualul preşedinte Victor Ponta, dacă e să apreciem după declaraţiile sale), iar pe de altă parte a internat-o pe doamna deputat în spital. Asta spune multe despre soliditatea convingerilor politice ale doamnei deputat şi această judecată de valoare o putem extinde asupra tuturor celor care de-a lungul fragilei noastre democraţii au migrat de la un partid la altul în dispreţul voinţei electoratului. Şi atunci ce respect aşteaptă parlamentarii din partea alegătorilor? Este foarte greu când ai asemenea exemple în faţă, la care se adaugă şi inactivitatea legislativă a altor parlamentari care nu pleacă de la un partid la altul, dar nici drumuri spre microfon nu fac, semn de cras dezinteres sau solidă nepricepere, este foarte greu, spun, să-i combaţi pe cei care militează pentru minimalizarea democraţiei.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI