Bugetul învățământului preșcolar înjumătățit în ultimii 10 ani. Guvernul și lipsa interesului pentru subvenționarea educației

Copii sunt viitorul, este o vorbă din popor. Din păcate nu și pentru cei care ne guvernează care au decis alocarea, treptat, a tot mai puține fonduri pentru educația celor mici, potrivit raportului de Justiție Socială în Uniunea Europeană și statele OECD 2019, al organizației Bertelsmann Stiftung.

Cheltuiala guvernamentală pentru educația timpurie s-a redus la mai puțin de jumătate, raportată la PIB, față de acum un deceniu. Organizația Bertelsmann Stiftung critică autoritățile române pentru modul în care alocă resursele și pentru tăierea finanțării în domeniile educației și cercetării. În raportul menționat România a fost depășită de Bulgaria, clasându-se pe locul 39 în clasamentul general care ia în calcul indicii de dezvoltare precum riscul de sărcie, educația, accesul pe piața muncii, incluziunea socială si non-discriminarea, sănătatea. Guvernul din România „nu face nimic pentru a contracara ostilitățile îndreptate către comunitatea romă și marginalizarea masivă cu care aceasta se confruntă”, mai scriu autorii.

Iată câteva dintre concluziile raportului:

Cheltuiala guvernamentală pentru educație preșcolară este mult mai mică în prezent față de cât era în urmă cu 10 ani. Ca procent din PIB, cheltuiala publică a fost redusă cu mai mult de jumătate: de la 0,65% din PIB, la doar 0,31% (locul 35). Aceste tăieri de fonduri sunt dăunătoare societății românești, atâta timp cât toate evidențele au arătat că investiția în educația timpurie a copiilor este cea care are un impact semnificativ, pe tot parcursul vieții acestora.

Experții de țară notează în Raport că există noi investiții în infrastructura școlară (majoritatea prin programul PNDL, dar și prin proiecte cu finanțare externă), precum și creșteri salariale pentru profesori, dar avertizează că o reformă a sistemului de educație este necesară „pentru a adresa problemele structurale precum curriculumul învechit și accesul greu la educației în zonele rulare în comparație cu cele urbane”.

O privire asupra oportunităților de participare socială în statele Europei de Est scoate la iveală diferențe majore, potrivit raportului citat. În timp ce Slovenia (locul 7) și Cehia (locul 8) sunt în primele 10 state, România (locul 39) și Bulgaria (locul 38) sunt la finalul clasamentului. Cehia a obținut un scor bun la rata riscului de sărăcie – 4,4%, fiind pe locul al doilea în clasamentul pe acest subiect, și la cel mai scăzut nivel al șomajului dintre țările participante la studiu (2,3%). Performanța slabă a țării în privința educației echitabile este punctul care a tras-o în jos. De fapt, din 2016 performanța Cehiei pe acest subiect s-a înrăutățit. De vină este gradul mare de selecțivitate socială din sistemul de învățământ.

Slovacia, Ungaria și România se numără de asemenea printre cele 5 state cu cea mai puțin echitabilă distribuție a oportunităților educaționale, în timp ce Slovenia și Polonia sunt în top 3 în privința educației.

Romania întregistrază deasemenea cea mai mare rată a sărăciei în rândul copiilor dintre toate statele participante la acest studiu. La 24%, este aproape de 6 ori mai mare decât același indicator din Finalnda, de exemplu (4,2%). Aceste state se chinuie să combată discriminarea. Guvernele din Bulgaria, România, Slovacia, Croația și Ungaria nu fac nimic pentru a contracara ostilitățile îndreptate către comunitatea romă și marginalizarea masivă cu care se confruntă.

Scorul general obținut de România continuă să o plaseze în categoria statelor care au nevoie urgentă de reforme de politici publice. Cu un scor de 4.86, România se situează pe locul 39 din 41. De-a lungul tuturor celor 6 dimensiuni ale justiției sociale analizate, punctajul obținut este sub medie – iar pentru 5 dintre ele chiar printre cele mai slabe 10 state.

De la majorarea abruptă din perioada crizei economice, nivelul datoriei guvernamentale a rămas stabil, notează raportul. Datoria guvernamentală este la 36,6% din PIB, pe locul 11 în clasamentul citat. În alte cuvinte această datorie înseamnă de 62.000 de dolari pe umerii fiecărui copil din România. Nivelul destul de scăzut al datoriei publice, în comparație cu al altor state, a fost însă menținut în mod eronat prin scăderea la cote de avarie a cheltuielilor publice pentru cercetare, notează experții.

Cheltuiala guvernamentală pentru Cercetare-Dezvoltare a fost de doar 0,19% din PIB (locul 38). Cheltuielile sectorului privat pentru același domeniu au fost mai mari (0,29% din PIB), dar de asemenea printre cele mai scăzute dintre țirile luate în calcul (locul 38).

Experții care au contribuit la raportul citat susțin că “alocarea granturilor de cercetare a fost blocată de birocrație, guvernul central retrăgând finanțarea și eliminând evaluatorii străini din comisiile de evaluare a proiectelor”.

Astfel de politici contra-productive și o finanțare extrem de scăzută subminează inovarea necesară pentru a menține o rată mare de angajare a cercetătorilor într-o economie modernă.

Cea mai acută situație rămâne în sistemul de educației (care a obținut un scor de 5,23 de puncte și se casează pe locul 38 din 41 de state). În general nu se pot observa decât mici mișcări în ultimele 6 ediții anuale ale acestui raport, notează sursa citată. Proporția populației adulte fără studii liceale a scăzut pe parcursul ultimilor 6 ani la 21,5% (locul 31).
De asemenea în comparație cu acum 10 ani, specialiștii spun că se poate constata o reducere a declajului în educației între femei și bărbați (locul 25).

Sistemul de educației din România se plasează pe locul 33 după impactul pe care factorii socio-economici îi au în performanța elevilor la testele PISA.

Printre elevii care obțin un scor sub nivelul de bază la PISA, impactul acestor factori socio-economici este mult mai puțin vizibil (locul 9).

Sursa: edupedu.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI