Bucurii şi tristeţi agricole de toamnă

Toamna este anotimpul bilanţurilor agricole, când fiecare ţăran şi fermier trage linia şi adună roadele, adică agoniseala unui an de muncă. A fost un an agricol bun, dacă ne gândim că am obţinut cea mai mare recoltă la cereale din ultimii ani, avem grâu şi porumb din belşug, cartofi să nu mai vorbesc iar viile au fructificat din plin, toamna secetoasă ajutând zaharurile şi aromele să se împlinească. Dar ce este şi mai îmbucurător este faptul că au început să se mişte şi exporturile agricole astfel că în primele 6 luni ale anului, comparativ cu anul trecut, am livrat în mai multe ţări din Europa mai ales carne de vită şi de porc, fructe, legume, vin, cereale şi porumb în special. Piaţa internă este şi ea plină de bunătăţile toamnei dar din păcate şi de produse agricole importate care continuă să domine pe rafturi şi pe tejghele. Practic, importurile nu au scăzut, astfel că toate mărfurile şi băuturile contrafăcute sunt oferite românilor la preţuri piperate, dacă ne gândim că o banală căpăţână de salată din import costă 2,5 lei, cât 5 kg de cartofi româneşti din zona Braşov. Din păcate şi aceştia sunt concuraţi de legumele aduse din Ungaria la preţuri mult mai mici, astfel încât comercianţii preferă să-i importe. Şi aceasta pentru că în Ungaria, ţăranii şi fermierii au subvenţii mult mai mari decât la noi. Nu degeaba acum 3-4 ani, producătorii agricoli din ţara vecină au blocat drumurile naţionale cerând guvernelor subvenţii şi sprijin financiar pentru a putea produce în condiţii de eficienţă economică. Adică exact ceea ce ne lipseşte nouă, deşi trebuie să recunoaştem că s-au făcut şi se fac mari cheltuieli cu agricultura, însă banii se dau pentru suprafeţele de teren deţinute şi nu pentru cele cultivate. Pe de altă parte, deşi s-au alocat fonduri europene masive pentru dezvoltarea agricolă şi rurală, prea puţine proiecte s-au realizat fie din cauza birocraţiei dar mai ales a corupţiei celor care aprobă, controlează şi paracontrolează hârtiile made UE. Recent, la Gârbova de Sebeş s-a inaugurat o fermă de vaci de peste 1200 de capete, investiţia de 3 milioane de euro aparţinând unor oameni de afaceri din Olanda. I-am întrebat pe şefii agriculturii din judeţ, de ce nu putem face noi, românii, o asemenea investiţie. „Din cauza corupţiei”, a  venit răspunsul unei doamne ce împarte bani APIA din judeţ! O să vedeţi că în câţiva ani îi termină cu controalele, inspecţiile, şpăgile şi pe aceştia şi vor falimenta ori vor pleca din ţară!
Dar, ceea ce mă întristează şi mai mult este faptul că în această toamnă au explodat pur şi simplu preţurile la motorină şi implicit la lucrările agricole. Aratul unui hectar de teren costă 600 de lei, discuitul 300 iar semănatul tot 300. Adăugaţi costul seminţei şi al ierbicidelor şi veţi vedea câţi bani trebuie să scoată din buzunar un ţăran sau un fermier. Dacă realizezi o producţie de 5000 kg de grâu la hectar de abia îţi scoţi banii investiţi şi te alegi doar cu munca şi cu… paguba. Dar câţi ţărani obţin o producţie de acest nivel? Puţini, poate doar investitorii străini care deţin ori lucrează cele mai multe din terenurile judeţului Alba, de la Roşia de Secaş, la Gârbova şi până la Sânbenedic ori Hopârta, să poată obţine performanţe şi profit din agricultură.
Aşa că suntem tot la mâna străinilor şi cu pământurile nu numai cu produsele pe care le importăm. De aceea, în această toamnă, mă copleşesc mai mult tristeţile decât bucuriile agricole!
Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI