Broderia iei – ”codul genetic” al poporului român. Simboluri folosite și semnificația acestora

Broderia iei – ”codul genetic” al poporului român. Ia românească – simboluri folosite și semnificația acestora

Confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic, brodată cu fir textil sau mărgele, cămașa tradițională românească este considerată cea mai importantă piesă vestimentară a costumului popular românesc. În portul feminin, aceasta poartă denumirea de ie, derivând din latinescul tunicae lineae (tunică subţire purtată pe piele). Purtată îndeosebi în zilele de sărbătoare, este un tip de cămaşă scurtă până la talie, spre deosebire de cămaşa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp şi se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de „vrăji şi pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiţia şi gustul de la o generaţie la alta.

Se presupune că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aprox. 5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), una dintre cel mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia.

Cămașa era confecționată din pânză de in sau de cânepă, din borangic sau mătase. Simbolul cel mai des întâlnit era crucea, simbol solar stilizat poziționat central. Încă din epocile precreștine, vestimentația avea și un rol de protecție, de aceea vom întâlni multe simboluri cu semnificații magice sau benefice. Primele ii pot fi văzute pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi, iar cea mai veche și autentică reprezentare a costumului popular se poate vedea în Cronica pictată de la Viena, din 1330, cele 147 de ilustrații ale documentului fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea.

Iile se confecționau de femeile din sat în timpul șezătorilor, unde femeile cântau și confecționau haine. Cămășile erau diferite de la o regiune la alta nu numai prin textura materialelor, ci și prin modelele și broderiile aplicate.

Simbolurile perpetuate de-a lungul mileniilor ne vorbesc despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape din existența umană a fiecărui individ sau etape din existența unui popor întreg, ale societății locale și a stilului său de viață aflat în conexiune cu mediul înconjurător și divinitate. Simbolurile brodate pe ia românească sunt fie inspirate din activitățile și îndeletnicirile oamenilor – pescuitul sau activitatile comerciale (monede, greblă, furcă, roți, seceră ori ciocan), fie din natură (elemente zoomorfe – coarnele berbecului, fruntea boului, vrabia, porumbelul, cocorii, randunica, gainusa – folosite pentru a exprima tradiția și bogăția unei zone geografice sau etnografice) sau diverse forme ale obiectelor pe care le regasim in viata cotidiană.

Simboluri stilizate sau geometrizate

Rombul: adoptat de Brâncuși si transpus în coloana Infinitului, acest motiv geometric reprezintă comuniunea celest-teluric, fiind deopotriva un motiv des întâlnit si în arta românească tradițională – sculpturi sau vase.

Segmentele: ca liniile intr-un raboj, simbolizează mulțimea. Două linii gemene simbolizează puterea unei perechi, 3 linii asezate paralel amintesc de etapele principale ale vietii: nastere, cunoaștere de sine și moarte. Patru linii alaturate sunt simbolul abundenței, fiind totodata reprezentarea zeiței Pămânului și a Fertilității. Utilizarea alternativă a liniilor de diverse dimensiuni simbolizează impletirea dintre vechi și nou sau mama și fiica. De asemenea, linia dreapta simbolizeaza calea dreaptă în viață și  ascensiunea socială.

Spirala: înseamnă energie, mișcare universal care se regăsește și în om. Una dintre culturile în care s-a regăsit acesta este Cucuteni.  Spirala plana, cu volute multiple, imperecheate si imbratisate in lant, a fost adaptata de femeile din cultura Vadastra pentru a putea fi cusuta pe reteaua firelor si fibrelor textile. Astfel liniile curbe s-au transformat catre spirale unghiulare. Zeita Pasare era si ea impodobita cu aceste spirale unghiulare.

Hașurile sunt un simbol pentru  apa, abundenta, spor. Asezarile de pe malul lacurilor sau ale apelor linistite au avut liniile lor, paralele, drepte.Asezarilor de langa rauri involburate le corespund liniile ondulate, chiar agitate.

Atunci cand alternau situatiile, alternau si liniile: drepte si ondulate.Prezenta liniilor aminteste ca viata nu era posibila decat in prezenta apei. Pentru primii agricultori, liniile orizontale au fost intersectate cu linii oblice, pentru a desena o plasa, pentru a exprima un mediu foarte fertil; abundenta.

Cercul  este simbolul regenerarii, al miscarii fara de inceput si sfarsit. In special in cultura PreCucuteni, s-au folosit multe cercuri, cercuri concentrice, ca semn al regenerarii, asociat imaginii solare. Alaturi de spirala, voluta si alte linii curbe, au fost considerate semne Ceresti, reprezentand puterea Cerului asupra vietii. Printre simbolurile geometrice regasim și  carligele – care atrag bunastarea si o ”prind” cu ajutorul clestilor, melcisorii – spirale stilizate care reprezinta un simbol foarte vechi cu o mare incarcatura spirituala (din care au derivat si alte semne mistice vitale: „S”-urile, compuse din 2 volute opuse si „coarnele berbecului, compuse din 2 volute in oglinda) sfoara – simbolizeaza firul vietii, cruciulitele – o forma legata de spiritualitate si evolutie.

Simbolurile florale sau vegetale

La fel de des, intalnim pe iile romanesti mai multe motive inspirate din universul natural. Copacul si ramurile sale, stilizate artistic simbolizeaza trainicia, intelepciunea, reinvierea sau chiar viata. Frunzele verzi sau florile colorate fac trimitere la prosperitate si prospetime, fiind foarte iubite de-a lungul timpului de fetele din sat, dar si de femeile mai mature, mame sau bunici.

Frunza de vita de vie si ai sai ciorchini de struguri brodati cu fir mov, verde sau albastru vorbesc despre indeletnicirile oamenilor din zona, despre belsug si abundenta. De regula, acestea erau satele situate in preajma podgoriilor, unde activitatea de baza era legata de negotul cu vinuri.

Trifolul cu patru foi este un simbol mai rar intalnit, semnificatia lui fiind de a atrage norocul in viata. Florile preferate de femei erau laleaua, floarea de cires sau de crin si trandafirul. Bluzele traditionale romanesti culese din regiunile mai muntoase au cel mai adesea brodate elemente naturale cu specific din acea zona, precum conurile si acele de brad, in timp ce in zona de campie, iile lustreaza elemente de tip agregar, legate de recolta, precum spicul de grau sau porumbul.

Soarele: Un motiv des brodat pe iile românești este motivul solar, evidențiat fie sub forma soarelui sau a florii-soarelui, cât și stilizat, sub forma unui cerc. Este un simbol ancestral, care vorbește despre divinitate, despre căldura soarelui, dătătoare de viață și generatoare de belșug, dar și despre ciclul vieții.

 Sursa:

Historia.ro

Invietraditia.ro

Mythologica.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI