„Boala limbii albastre” la PE

România a trimis (pardon, noi am trimis!) în Parlamentul Europei 33 de membri. Probabil, din cauza faptului că legislativul continental are trei sedii, la Strasbourg, Bruxelles şi Luxemburg, e foarte greu să-i localizăm. Pe mulţi dintre ei chiar nu-i cunoaştem, iar despre activitatea fiecăruia în parte e greu să te pronunţi. Unii mai dau raportul, alţii apar în situaţii de monitorizare (aşa am aflat că printre cei mai zeloşi vorbitori este fiica preşedintelui Băsescu, iar Gigi Becali este un recordman al absenţelor), pe când alţii ies în faţă doar cu ocazia unor scandaluri, cum au fost cele legate de Adrian Severin şi Corneliu Vadim Tudor.
În cursul săptămânii trecute a izbucnit exploziv o preocupare majoră a europarlamentarilor noştri, şi anume, nu vă miraţi, situaţia din Madagascar, a patra insulă ca mărime în lume, pierdută în imensitatea Oceanului Indian. Când stai cu România pe frunte, într-un echilibru precar, pasiunea europarlamentarilor români pentru situaţia locuitorilor malgaşi şi încălcarea democraţiei în statul amintit, ne pune oarecum pe gânduri. Dezbaterea din plenul Parlamentului European a adus la înaltul pupitru numeroşi vorbitori din ţările membre. Între ei şi cinci români, o proporţie mult mai mare decât a altor state. Cei cinci au ţinut neapărat să-şi expună punctul de vedere şi mai ales să se îngrijoreze public pe această temă de maximă importanţă.
Nu contest gravitatea situaţiei din Republica Malgaşă. Dar, intervenţiile aleşilor noştri au fost bogate în generalităţi, nefăcând altceva decât să bifeze încă o apariţie la microfon. Pe Cristian Preda, cel interesat şi de situaţia din Birmania, nu doar de cea din insula africană, hai, că-l mai înţeleg. Acum câţiva ani el a întreprins o călătorie în Madagascar, aşa că vorbeşte în cunoştinţă de… cunoştinţe. Dar EBA, de ce n-o fi dormind liniştită din cauza climatului de violenţă despre care n-a spus nimic în plus faţă de antevorbitorii ei? Cică malgaşii se confruntă cu o rată a sărăciei de 80 la sută, trăind cu mai puţin de un dolar pe zi. Sunt poate rău dacă mă întreb pe unde vorbesc de plaiul mioritic? Ce, pe la noi curge lapte şi miere? Aşa, pentru comparaţia cu nivelul de trai al populaţiei care a propulsat-o în Legislativul European…
Simţitori cum îi cunoaştem şi de bine ce i-am votat să ne reprezinte interesele ţării, şi ceilalţi trei, Corina Creţu, Monica Macovei şi Sabin Cutuş şi-au armonizat fericit trăirile interioare cu durerile comunitare. Intervenţia fiecăruia „a fost focusată”, ca să utilizez o expresie „adrieanvideaneană” consacrată, pe „boala limbii albastre”. Sau altfel spus febra catarală epidemică la ovine. Dar nu-l pot uita pe Vadim, furibund din cauza exterminării câinilor pe plaiurile mioritice…
Cu oamenii mai avem de aşteptat, pentru că, deocamdată… „e mai mulţi!” De ei se vor ocupa urmaşii urmaşilor acestor aleşi ai noştri, care fac naveta cu avionul la „business class” şi sunt plătiţi în euro. Iată ce spunea „gogoşica” prezidenţială, EBA, reputat expert în problematica privind rolul gândacului de Madagascar în macroprudenţialitatea politico-economică: „SUA nu mai oferă scutiri de taxe importurilor de produse textile provenite din acest stat”. Normal, e vorba de Madagascar. Că doar nu credeţi că e interesat cineva cum stăm cu taxele în România şi cum se comportă cei de peste Ocean cu ai noştri!
Aşadar, „boala limbii albastre” şi-a extins arealul până la Bruxelles, făcând din ce în ce mai multe victime din rândul europarlamentarilor români. În epicentrul interesului comunitar, aleşii noştri în Parlamentul European vâră oaia cu febră şi Republica Malgaşă, cu gândacul ei, cu tot!
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI