Aurul şi ardelenii

Dacă tot am început să scriu despre mina de la Baia de Arieş şi datorită faptului că după apariţia articolului în ziarul „Unirea” unii colegi care mai trăiesc m-au sunat acasă şi m-au îndemnat să mai fac unele dezvăluiri cu zăcământul de la Baia de Arieş am decis să le dau satisfacţie. Jumătate din  viaţă am petrecut-o la Baia de Arieş începând cu liceul iar după ce mi-am satisfăcut stagiul militar şi până la pensionare mi-am petrecut-o în mina de la Baia de Arieş. Fiindcă am avut ocazia să lucrez la primul proiect de sistematizare a minei Baia de Arieş cât şi la implementarea acestuia, deci la punerea în funcţiune şi calcularea rezervelor geologice, constatând că rezervele de prognoză date de specialişti care s-au adeverit şi în realitate, ca dovadă că aceste rezerve au pus în evidenţă cât aur are ţara în visterie (tezaurul de la Banca Naţională). Atât cât am putut am contribuit, lucrând şi calculând rezervele din subsolul Băii de Arieş. Lucrând cu dl. ing. Toma Petre Ghiţulescu şi cu alţi ingineri de mine care au lucrat la Baia de Arieş cât şi datorită experienţei acumulată în decursul anilor lucraţi în mină vreau să vă mărturisesc că la Baia de Arieş, dacă s-ar pune la punct metoda de extragere a aurului să nu mai fie pe bază de cianuri, ar putea ca o parte din populaţia României să aibă de lucru în această zonă. În timpul lui Ceauşescu s-a propus construirea a 5 uzine de cianuraţie (Roşia Montană, Baia de Arieş, Zlatna, Brad, Certege) ca timp de 5 ani să fie scoase toate rezervele şi exploatate. În momentul de faţă aurul are căutare şi va veni timpul când aceste rezerve să fie exploatate şi valorificate. Este foarte grea exploatarea în subteran, cu costuri foarte ridicate dar valorificând cele trei decantoare şi hălzile de la gura galeriilor de coastă douăzeci de ani s-ar scoate aur şi s-ar crea locuri de muncă, să nu mai fie nevoie ca tinerii să plece din ţară.
Victor TIMA, Sălciua

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI