Aurul de la Roșia Montană: Ce riscă România în această bătălie cu Gabriel Resources

Aurul de la Roșia Montană: Ce riscă România în această bătălie cu Gabriel Resources

Tribunalul Băncii Mondiale, de la Washington, a început deliberările în procesul dintre compania canadiană Gabriel Resources şi România, care durează de 6 ani. Instanţa a acceptat ca probă înscrierea Roşiei Montane pe lista UNESCO, ca argument pentru „reaua-credinţă a statului român“ invocată de canadieni.

Cauza a fost înregistrată în 2015 de către compania canadiană care dorea să exploateze zăcământul de aur de la Roşia Montană în cadrul a ceea ce se dorea a fi cel mai mare proiect minier din Europa.

Gabriel Resources solicită Statului Român despăgubiri de 4,5 miliarde de dolari americani (5,7 miliarde de dolari canadieni), acuzând încălcarea de către România a tratatelor bilaterale de protejare reciprocă a investiţiilor semnate de autorităţile de la Bucureşti cu Canada şi Marea Britanie.

O decizie a instanţei este aşteptată în 2022. Printr-un document oficial înaintat Centrului Internaţional de Reglementare a Disputelor privind Investiţiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), reprezentanţii Gabriel Resources au solicitat să depună noi probe, respectiv decizia UNESCO prin care perimetrul minier istoric de la Roşia Montană a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, precum şi o hotărâre a Tribunalului Buzău, din decembrie 2020, prin care s-a respins o cerere de anulare a certificatului de descărcare arheologică emis de autorităţi pentru masivul Cârnic din Roşia. Hotărârea Tribunalului Buzău nu este definitivă, fiind contestată la Curtea de Apel Ploieşti, unde va avea un nou termen în decembrie 2021. Alte probe care s-au dorit a fi depuse la Washington au fost declaraţiile făcute de ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu, premierul Florin Cîţu şi preşedintele Klaus Iohannis, după decizia UNESCO privind Roşia Montană. Primele analize privind ce înseamnă includerea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO au fost făcute din 2016.

Potrivit unui document făcut public de RISE Project în 2018, o analiză realizată de casele de avocatură Lalive (Elveţia) şi Leaua (România), angajate de statul român în procesul internaţional, susţinea că includerea Roşiei Montane în lista UNESCO ar creşte şansele Gabriel Resources să câştige procesul internaţional. Analiza trimisă oficialilor români era datată decembrie 2016. Cu toate acestea, Corina Şuteu, fostă ministră a Culturii în Guvernul Cioloş, a trimis dosarul la UNESCO în ultima sa zi de mandat, pe 4 ianuarie 2017, fără consultarea colegilor săi.

Într-o poziţie ulterioară a Ministerului Culturii era precizat faptul că „o serie de hărţi au fost deja inserate şi transmise odată cu dosarul UNESCO, fără niciun aviz de specialitate din punct de vedere strategic naţional şi de securitate naţională“.

Decizia UNESCO ar putea favoriza compania minieră

Avocaţii Gabriel Resources au solicitat instanţei să accepte aceste probe ca fiind de interes pentru judecarea cauzei, pentru că ar proba în opinia lor reaua-credinţă a României. Partea română susţine însă că solicitarea canadiană este tardivă. „Tribunalul constată că cerinţele de circumstanţe excepţionale şi de relevanţă şi semnificaţie sunt îndeplinite în acest caz. (…) Tribunalul hotărăşte că noile documente solicitate a fi introduse de către reclamanţi sunt admise”, se menţionează în hotărârea instanţei de arbitraj.

Astfel, Tribunalul de la Washington a solicitat ambelor părţi să stabilească şi să convină asupra unei proceduri clare pentru tratarea acestor noi documente şi modul în care intenţionează să-şi prezinte argumentele în legătură cu acestea, demers care ar fi trebuit prezentat până pe 14 octombrie 2021. Gabriel Resources deţine 80,69% din acţiunile Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roşia Montană, restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roşia Montană.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI