Armăsari şi gloabe

    Ca să mă „încurajeze” cu privire la trecerea anilor, o fostă iubită mi-a trimis un mail cu un titlu de genul ăsta: „Orice armăsar, mai devreme sau mai târziu ajunge… gloabă”. Mailul era însoţit de imaginea mai multor bărbaţi de top, în special staruri de cinema, care au devenit de nerecunoscut odată cu trecerea anilor, precum Mickey Rourke, Alec Baldwin ş.a. Îmbătrâniţi, îngrăşaţi, departe de cât erau de chipeşi altădată. Am râs copios. Deh, femeile, nişte copii mari. Ele n-au observat că farmecul acestora, profesional, era chiar mai mare, îmbogăţit de experienţă. Dar pe mine m-a dus gândul la altceva, chestia asta cu armăsarii care devin gloabe. În perioada de „avânt” şi de „dezvoltare” a economiei de tip comunist, conducătorii noştri educaţi în spirit stahanovist au decis că România, o ţară eminamente agrară, nu mai are nevoie de cai. Deşi, dragi români, ştiţi că pe vremea aceea se ara mai ales cu plugul şi cu calul. Dar ce nevoie mai era de cai, din moment ce agricultura noastră se „industrializa” după modelul rusesc? Cum a apărut o făbricuţă de tractoraşe, cum s-a luat decizia de a fi scoşi caii la „reformă”, punându-li-se eticheta de „gloabe”. Şi tot după modelul rusesc (importat de şi mai departe, mai de la Răsărit), caii au fost scoşi la „reformă” trecând mai întâi pe la… abator. Aaaa, nu, nu au fost  sterilizaţi, ci au fost pur şi simplu tăiaţi şi făcuţi salam! Deci poporul a mai fost şi bine hrănit o perioadă, din acest sacrificiu, cu mezeluri. Şi uite aşa, pe lângă că i s-a luat românului pământul, i s-au luat şi caii. Chiar şi dintre boi şi vite au rămas puţine, că foamea era mare şi, vorba aceea, ţara devenea „civilizată” şi „industralizată”.
Problema este, însă, că acum, în zilele noastre, românii apelează iarăşi, tot mai des la „gloabele” lor, atâtea câte au mai scăpat cu viaţă. S-au întors bieţii noştri ţărani, prin grija noilor stahanovişti, cam tot acolo unde se aflau când au venit ruşii (pardon, comuniştii) la putere în ţara asta. Din păcate, rasa de cai pură românească (pentru că am avut aşa ceva!) a fost dusă la extincţie, iar caii cu care se ară acum sunt tot felul de corcituri sau de exemplare aduse şi prăsite din alte ţări. Prin aceeaşi „grijă ecologică” a dispărut şi celebrul „zăgan”, vulturul bărbos, care nu trăia decât aici, la noi, pe înălţimile munţilor noştri. Precum şi alte specii. Până şi zimbrii a trebuit să-i aducem ca să-i prăsim taman din Polonia, după ce la noi dispăruseră de multă vreme. Probabil, tot făcuţi… salam. Şi au dispărut şi numeroase specii vegetale, de nerecuperat, din păcate. Mi se strânge inima când mă gândesc că, mâine-poimâine, n-o să mai avem nici brazi, nici stejari, la ritmul în care ni se împuţinează pădurile. Deci jaful-jafurilor din toate resursele noastre, din toate comorile pe care ni le-au lăsat moştenire moşii şi strămoşii noştri… şi Dumnezeu!
Iar acum, când mă apropii de încheiere, vă rog să faceţi încă o extrapolare a subiectului, pornind de la aceeaşi temă: „gloabe şi armăsari”. Ani de zile, în ţara asta a noastră binecuvântată, resursa umană a fost educată şi antrenată, aşa că am avut vârfuri în toate domeniile: tehnic, ştiinţific, militar, artistic, educativ etc. Odată cu apariţia „tractoraşelor” obediente în toate domeniile, „gloabele” au fost scoase la „reformă” sau şi-au luat lumea în cap. Priviţi spre majoritatea domeniilor vieţii publice şi vedeţi cum şi cine este promovat şi avansat. Parcă este, la noi, o furie autodistructivă. Militarii, specialiştii serviciilor, poliţiştii, magistraţii, profesioniştii din învăţământ, din medicină, din administraţie etc., cu cât sunt mai buni profesionişti (deci neobedienţi) cu atât sunt consideraţi mai „gloabe” şi sunt înlocuiţi cu nişte „armăsari-tractoraşe”, pentru care nu contează calitatea arăturii, nici adâncimea brazdei, nici perioada de executare a lucrării, ci doar… „azimutul” pe care-l trasează stăpânul politic. Exemplele căutaţi-le dumneavoastră şi spuneţi-mi, dragi români, cât credeţi că va mai trece până când ţara asta, ajunsă la ananghie, va avea din nou nevoie de… „gloabe”?

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI