Antiromânismul românesc

    Recunosc că am oarece înclinaţii spre naţionalism, pentru că iubesc neamul ăsta în mijlocul căruia m-am născut şi mă doare să-l văd umilit şi batjocorit. Dar tare teamă mi-e că nu ne fac atât de mult rău străinii, precum ne facem noi înşine. Cu concursul celor ce ne conduc. Parcă-i un blestem pe capul nostru să nu ne alegem niciodată conducătorii din rândurile celor ce pun mai presus ţara şi poporul decât propriile lor interese. Sau, cine ştie? Poate că-i alegem bine, dar ei se transformă când ajung acolo, în sfera puterii, printr-un soi de alchimie a răului. Aşa s-a ajuns să se ducă o politică antiromânească aici, în ţară, în vatra românismului. Iar dincolo de graniţe e şi mai şi. Degeaba încearcă românii din afara graniţelor să promoveze o imagine pozitivă a ţării noastre, a culturii şi a tradiţiilor noastre, din moment ce tocmai aceia care sunt plătiţi pentru asta de către statul român, adică de către noi, contribuabilii, în loc să facă promovare fac… dezavuare. În loc să arate lumii întregi lucrurile cu care avem tot dreptul să ne mândrim, ei ne blamează. Am auzit recent un lucru care m-a înfiorat. Un mare cărtuar român, a cărui inteligenţă şi cultură o admir fără rezerve, cică s-a exprimat referitor la limba română că… aceasta va dispărea în cel mult 50 de ani. E acelaşi care s-a exprimat şi la adresa lui Eminescu definindu-l drept „cadavrul din debara”. Eu nu am găsit declaraţia cu privire la dispariţia limbii române nicăieri, dar mi-a fost adusă la cunoştinţă de un alt mare cărturar, respectiv academicianul Nicolae Dabija, ale cărui afirmaţii sunt mai presus de orice îndoială cu privire la veridicitatea lor. E trist, dacă s-a făcut o astfel de declaraţie de către însuşi directorul Institutului Cultural Român, pentru că misiunea dânsului este tocmai aceea de a apăra limba română, cultura şi tradiţiile noastre. A te exprima astfel la adresa limbii române şi la adresa lui Eminescu mi se pare o blasfemie iar respectivul ar trebui înlocuit imediat de la comanda instituţiei pe care o conduce, deoarece o foloseşte ca pe o armă întoarsă spre ţară, aşa cum era folosită securitatea pe vremea comuniştilor.
În altă ordine de idei, instituţiile fundamentale ale statului au fost lovite şi năruite, prin legi aberante, încât azi e o minune că mai stau în picioare, că de funcţionat… vai şi amar. Şcoala românească a ajuns fabrică de imbecili iar armata a fost redusă până la absurd. Ofiţeri cu cea mai înaltă pregătire, pentru perfecţionarea cărora statul (tot noi!) a plătit bani grei, au ajuns să se retragă din activitate, cu nişte pensii de mizerie. Am stat de vorbă, recent, cu doi astfel de ofiţeri. Unul care a avut timp de 30 de ani numai funcţii de comandă şi înaltă răspundere iar acum primeşte o pensie mai mică decât indemnizaţia unui revoluţionar de-ăsta de mucava, al cărui singur merit este faptul că a găsit doi martori care să declare că a făcut cine ştie ce fape de vitejie în 1989, când de fapt el răsucea sarmale cu nevasta în bucătărie. Un altul, fost ofiţer de paraşutişti, provenit dintr-o familie de luptători din tată-n fiu pentru pământul românesc, lucrează în mediul privat, căci nu şi-a găsit loc nici măcar la jandarmi, în ciuda pregătirii sale. Deh, i-a lipsit „sfânta” pilă! Străbunicul său a luptat în primul război mondial iar bunicul său a fost unul dintre cei 2 supravieţuitori ai corpului de elită (vânători de munte) ai generalului Avramescu (din 11.000 de soldaţi) care au luptat exclusiv pe frontul de răsărit şi au fost „recompensaţi” pentru asta, de către „patria recunoscătoare”, cu nişte ani de puşcărie, odată cu venirea comuniştilor la putere. Ei bine, acest ofiţer de paraşutişti, om încă tânăr şi în putere, soldat de elită, bine pregătit după toate standardele moderne (cu mari cheltuieli), a fost nevoit să plece din ţară ca să-şi câştige pâinea cea de toate zilele.
Aşadar se loveşte azi în cultură, în şcoală, în armată, în justiţie etc. Ba chiar şi în biserică! Iar cei ce fac asta sunt ori inconştienţi gata să se pupe-n bot cu toţi duşmanii noştri, numai să-şi păstreeze puterea, ori sunt, pur şi simplu…, nişte trădători!
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI