Alba Iulia – istoria continuă la timpul prezent…

La Alba Iulia istoria nu aparţine numai trecutului. Ea se scrie şi sub ochii noştri, ai celor care muncim şi trăim aici în glorioasa Cetate a unirilor de la 1600, a lui Mihai Viteazul, de la 1700, a  lui Atanasie Anghel, când s-au pus bazele bisericii unite şi a programului de emancipare naţională şi mai ales a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.  Am amintit de cele trei uniri pentru că toate se leagă  şi de istoria celor care au ctitorit Cetatea imperială de la Alba Iulia. Astăzi, sub geana gloriei trecutului, urbea noastră trăieşte practic o nouă istorie, o adevărată revoluţie menită a ridica oraşul la un grad de civilizaţie european şi a-i pune în valoare momentele şi mai ales monumentele, în speţă Cetatea Alba Carolina de tip Vauban, unică în această parte a Europei, aşa cum unică a fost şi istoria poporului român. Cetatea este, cum bine se ştie, o construcţie militară austriacă ridicată de Imperiul habsburgic, dar ea a fost înălţată de iobagi români cu sudoarea braţelor şi cu materialele din munţii, câmpiile şi pădurile noastre iar soldaţii care au adăpostit-o nu au fost numai austrieci ci şi de alte naţii din vastul imperiu, inclusiv românii. Moţii noştri în special au fost preferaţi şi înrolaţi în armata împăratului, pentru că ei erau buni infanterişti, din naştere, căci mersul pe jos era în floare pe coclaurile lor, iar pe de altă parte corespundeau şi devizei imperiale „divide et impera”, datorită cunoscutei lor rezistenţe şi antipatiei faţă de grofii ce le stăpâneau pământurile şi îi exploatau nemilos până la tragerea pe roată în caz de nesupunere. Aşa că reconstrucţia, restaurarea şi punerea în valoare istorică şi turistică a Cetăţii nu este numai un act reparatoriu în sine ori pentru reînvierea imperialismului austriac ci şi un pios, preţios şi cuvios omagiu adus miilor de iobagi şi ţărani ce s-au jertfit fie la zidirea ei fie pe câmpurile de luptă ca soldaţi români în uniforme austriece ori pe meterezele cetăţilor şi palatelor imperiale! În garda Cetăţii de odinioară, ca şi în cea de astăzi au activat şi au mărşăluit şi soldaţi români, aşa că dând Cezarului ce-i al Cezarului şi respectând adevărul istoric nu ar trebui să vedem doar uniforma austriacă la ceremoniile militare ci şi pe cei care o purtau şi o poartă, atât ieri cât şi azi.
Oricum, pe deasupra tuturor vitregiilor vremurilor, important este că la Alba Iulia se scrie istorie. Iar în restaurarea Cetăţii, în infrastructura ei şi valorificarea potenţialului turistic se investesc circa 80 milioane de lei (20 de milioane de euro) din care aproape 50 de milioane de lei vin de la Uniunea Europeană iar restul de la Guvernul României prin Ministerul Dezvoltării şi Turismului şi o mică parte de la autorităţile locale.
Dar nu numai Cetatea ci întregul oraş, toate porţile sale de intrare, dinspre Sebeş, Cluj şi Munţii Apuseni ca şi alte 25 de străzi din oraşul de jos, se afla în reconstrucţie profundă, temeinică, solidă cum nu s-a mai întâmplat niciodată până acum cu infrastructura oraşului. Aproape 100 de milioane de euro se pun la bătaie. Pentru toate acestea trebuie să recunoaştem că primarul Mircea Hava, Consiliul local, echipa de la Primăria Alba Iulia au pus multă trudă, inspiraţie şi transpiraţie pentru ca Alba Iulia să-şi merite titlul de Capitală istorică. Aşa după cum merită felicitat şi Grupul Corint, domnul arhitect Dan Sabău care are în schemă peste 1300 de angajaţi, restauratori şi constructori de toate meseriile şi care a devenit cel mai mare, mai bun şi profesionist trust din ţară profilat pe lucrări de acest fel extrem de delicate, de pretenţioase şi de… controlate, verificate şi paraverificate pentru ca totul să fie în concordanţă cu istoria, indiferent că ne place sau nu! Cred că dacă ar trăi arhitectul cetăţii, Giovani Visconti Morando l-ar felicita pe omonimul său Dan Sabău pentru că a reuşit, în ciuda tuturor intrigilor şi a grelelor încercări la care a fost şi este supus să restaureze cel mai strălucit monument de tip Vauban şi să ne restituie această capodoperă a sistemului de fortificaţii bastionare! Dintr-o groapă de gunoi,  în care se depozitau toate mizeriile şi se scurgea tot rahatul din noul cartier, Cetatea a renăscut aşa cum a existat la începuturile sale, adică obiectiv militar, însemn al stăpânirilor vremelnice ce ne-au marcat tragica istorie! Ea este acum a noastră şi trebuie să o valorificăm cel puţin aşa cum au făcut-o habsburgii. Aşa ar fi, cred, patriotic!

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI