Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

20 septembrie 1866: S-a născut marele poet transilvănean George Coșbuc

Ziarul Unirea

Publicat

în

20 septembrie 1866: S-a născut marele poet transilvănean George Coșbuc

George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud; d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet, critic literar, ocazional şi traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparţine patrimoniului cultural naţional şi, deşi este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările şcolare sau populare, creaţia sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârşit şi un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele şcolare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a ţăranilor, e un precursor al mişcării poporaniste şi un tehnician desăvîrşit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice şi de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima.

A dat o versiune completă a operei lui Dante, „Divina comedie”. A tradus foarte mult din lirica străină şi a adaptat prin localizare la sufletul şi mediul ţărănesc „Eneida” şi „Odiseea” („Iliada” a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) şi a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calităţi îl recomandă pentru poziţia pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simţul echilibrului şi faptul că a scos în evidenţă partea solară, idilică, a sufletului ţăranului român.

Elit - Gustul Desăvârșit

Despre începuturile sale literare George Coşbuc mărturiseşte: „Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, însă îmi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti.” După cum însuşi a mărturisit-o, Coşbuc intenţiona să realizeze o epopee, astfel încât „baladele” şi celelalte poeme luate din „poveştile poporului” pe care le-a scris, să capete „unitate şi extensiune de epopee”. Deşi nerealizată pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadrează într-o viziune unitară, alcătuind o monografie epico-lirică a satului românesc. Regăsim în creaţia sa natura românească, muncile câmpeneşti, datinile ataşate marilor momente ale existenţei, erotica ţărănească, revolta ţăranului, experienţa tragică a războiului, momente din istoria poporului român.

În descrierea naturii, deosebindu-se de V. Alecsandri (cel dintâi pastelist remarcabil în evoluţia liricii româneşti), la Coşbuc obiectul evocării e omul pământului, peisajul având funcţia de a-i oferi acestuia cadrul de manifestare, în tradiţia poemelor lui Vergiliu şi ale lui Hesiod, cu ale sale „Munci şi zile”. G. Coşbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie, spectacolul lumii rurale relevând cadrul existenţial şi unele dintre îndeletnicirile ţărăneşti tipice („Noapte de vară”, „Vara”, „În miezul verii”, „Iarna pe uliţă”). Natura este plastică şi, de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimând puternice stări sufleteşti. Viziunea artistică din „Balade şi idile” este unitară, poemele impunându-se prin prospeţime şi prin optimism, în legătură intimă cu mentalitatea ţărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epic sau dramatic.

Poetul surprinde în scene de o graţie firească semnele tulburării erotice, jocurile şi capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească şi o instinctivă tactică erotică. Imaginea, esenţializată, a psihologiei şi a comportamentului erotic este recompusă prin reacţiile, gesturile şi replicile eroilor. Se detaşează din idile o anume simplitate a situaţiilor, extrase dintr-un cotidian ţărănesc, stilizat cu graţie şi simplitate. Dovadă a unei înzestrări clasice temperamentale, înclinată spre lumea obiectivă şi nu spre atmosfera subiectivă, vocaţia poetului în descrierea naturii este desenul, în forma unor notaţii simple, neutre sub raport artistic, dar de o mare siguranţă şi expresivitate în mobilitatea percepţiei. Coşbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunţii („Nunta Zamfirei”) sau prin viziunea asupra morţii („Moartea lui Fulger”). Experienţa tragică a războiului, momentele din istoria naţională şi revolta ţăranului apar în sinteze poetice, reprezentative pentru psihologia noastră etnică şi a filosofiei implicate în atitudinea românească în faţa vieţii şi a morţii. Coşbuc a creat o operă de sensibilitate românească, sinteză de autentică şi originală substanţă poetică şi artistică.

În şedinţa din 13/26 mai 1916, sub preşedinţia lui Iacob Negruzzi, Secţiunea literară a Academiei Române hotărăşte cu 4 voturi din 6, să-l propună pe George Coşbuc membru titular al Academiei. La 20 mai/2 iunie plenul academic, prezidat de Barbu Delavrancea, alege ca membru activ pe poetul George Coşbuc. Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: „Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale.”

La 24 februarie 1918, apare în revista „Scena” din Bucureşti ultima poezie a lui Coşbuc – „Vulturul”. „La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru…”, spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului dispărut. La moartea lui Coşbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că „poezia lui Coşbuc este de o virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: „Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanţii din ’77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al ţării. Să lăsăm ca asupra frunţii lui palide, acum liniştite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”

În ziarul „Lumina”, din Bucureşti, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul „George Coşbuc”, afirmând printre altele: „Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii… A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.”


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Opinii - Comentarii

7 octombrie – Ziua Mondială a Zâmbetului şi a faptelor bune. Cum a ajuns să fie sărbătorită în prima vineri a lui Brumărel

Ziarul Unirea

Publicat

în

Pe 7 octombrie 2022 se celebrează în întreaga lume Ziua Zâmbetului și a faptelor bune. Cum a ajuns să fie sărbătorită în fiecare an în prima vineri a lui Brumărel, aflați în cele de mai jos.

Zâmbetul este molipsitor şi uneşte oamenii și înseamnă apreciere, bucurie sau mulţumire şi pentru că dă o stare de bine, ne prelungeşte viaţa. Ideea de a avea o astfel de zi îi aparţine artistului american Harvey Ball care a creat smiley face, şi care, în 1999, a decretat ca prima zi de vineri din octombrie să devină Ziua Mondială a Zâmbetului şi a faptelor bune.

Elit - Gustul Desăvârșit

Zâmbiţi, faceţi o faptă bună şi ajutaţii şi pe alţii să zâmbească! – acesta este motto-ul zilei. Şi nu e greu să zâmbim, pentru a procesa o clipă de fericire, creierului nostru îi trebuie doar o sutime de secundă.

Zâmbetul însufleţeşte, îndulceşte, luminează, consimte, nu costă nimic, este şi plată şi răsplată, îţi schimbă înfăţişarea şi este o cochetărie.

Zâmbetul în sine ne face să ne simţim fericiţi şi să zâmbim, dacă surâsul nostru arată plăcere şi bună-dispoziţie şi nu din ironie, ură sau chiar frică.

Aparţine limbajului universal şi, asemenea plânsului, zâmbetul nu se învaţă. Deşi se spune că zâmbetul este o expresie specific omenească, totuşi şi animalele zâmbesc.

Surâsul este o reacţie normală care nu depinde de vârstă sau cultură, copiii zâmbesc chiar înainte de a se naşte.

Dacă vezi pe cineva care nu zâmbeste, dă-i zâmbetul tău ! – suntem îndeamnaţi cu candoare de un copil.

De fapt, micuţii sărbătoresc Ziua Zâmbetului în fiecare zi, cu tot felul de idei drăguţe care ne fac să zâmbim.

Povestea Zilei Zâmbetului

Totul a început în 1963 când pictorul american Harvey Ball a fost angajat de o companie de asigurari pentru a crea o faţă zâmbitoare care să ridice moralul angajaţilor.

Ball a creat celebrul Smiley face, o faţă galbenă rotundă cu doi ochi şi un zâmbet larg, în doar 10 minute şi a fost plătit pentru desenul său cu 45 de dolari. Ball afirma că niciodată în istoria omenirii şi a artei nu a fost creat nimic mai simplu, dar pe înţelesul tuturor, care să aducă atîta bucurie, fericire şi plăcere.

Simbolul său a fost imprimat pe mai mult de jumătate de milion de butoni şi a devenit rapid cunoscut în toată lumea.

Smiley face a intrat în cultura populară ca simbol al bunăvoinţei şi al veseliei, imaginea fiind folosită pentru a exterioriza emoţiile pozitive, în special în mesajele transmise prin poşta electronică.

Treptat însă simbolul zâmbitor a fost ultra comercializat şi risca să-şi piardă înţelesul original prin constanta sa repetare şi multiplicare.

Din această îngrijorare a venit şi ideea lui Bell de a se institui o Zi Mondială a Zâmbetului, pentru ca noi toţi să dedicăm măcar o zi din an zâmbetului şi faptelor frumoase, pentru că o faţă surâzătoare nu are nimic de-a face nici cu politica, nici cu geografia sau religia.

În 1999 Harvey Ball a decretat ca prima zi de vineri din octombrie să devină Ziua Mondială a Zîmbetului pentru că stă în puterea fiecăruia să zâmbească şi să facă o fapta bună.

În această zi, oamenii sărbătoresc zâmbetul în mod creativ şi distractiv, sunt ajutaţi cei în nevoie, se organizează evenimente amuzante în spitale sau se încearcă stabilirea de noi recorduri ale feţelor zâmbitoare.

Sursa: stiritvr.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

7 octombrie: Ziua internațională a muncii decente. Cum s-a „născut” acest concept și cum a ajuns să fie sărbătorit

Ziarul Unirea

Publicat

în

7 octombrie: Ziua internațională a muncii decente. Cum s-a „născut” acest concept și cum a ajuns să fie sărbătorit

La data de 7 octombrie este marcată Ziua internațională a muncii decente. Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) recomandă ca munca decentă să fie în centrul acţiunilor guvernamentale pentru realizarea creşterii economiei mondiale. Munca decentă este esenţială pentru eforturile de reducere a sărăciei şi pentru asigurarea unei dezvoltări durabile şi echitabile.

Conceptul de „muncă decentă” a fost gândit în cadrul reuniunii Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1999, în comun acord cu partenerii sociali (guverne-patronate-sindicate) şi însumează aspiraţiile oamenilor cu privire la oportunităţile pentru o muncă productivă şi corect remunerată, securitatea la locul de muncă, protecţia socială pentru familie, oportunităţile de dezvoltare profesională şi integrare socială, libertatea de exprimare, participarea activă în luarea de decizii, egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei.

Elit - Gustul Desăvârșit

Acest concept cuprinde patru componente strategice, valabile indiferent dacă vorbim despre economia formală sau informală, munca salariată sau pe cont propriu, munca în agricultură, în fabrică, într-un birou, acasă sau în comunitate; principii şi drepturi fundamentale ale muncii şi standarde internaţionale de muncă; oportunităţi de ocupare şi remunerare; protecţie şi securitate socială, dialog social şi tripartitism.

Efectele pandemiei asupra sănătăţii, ocupării forţei de muncă, veniturilor şi egalităţii de gen sunt cu atât mai catastrofale cu cât lumea a fost deja fracturată, modelul profund deficitar al globalizării provocând inegalităţi şi nesiguranţă pentru oamenii muncii. Un nou contract social este esenţial pentru a stabili calea spre recuperare după efectele COVID-19, precum şi pentru construirea unei economii comune prospere şi durabile, potrivit www.ituc-csi.org.

În 2008, Organizaţia Internaţională a Muncii şi Confederaţia Internaţională a Sindicatelor (CIS) au avut iniţiativa marcării acestei zile prin mobilizarea sindicatelor din întreaga lume la mitinguri şi marşuri. Confederaţia Internaţională a Sindicatelor este cea mai mare asociaţie sindicală mondială din care fac parte 331 de organizaţii sindicale, care reprezintă 207 de milioane de muncitori din 163 de ţări ale lumii. Obiectivul său este promovarea pe scară mondială a intereselor sindicale comune şi protecţia drepturilor oamenilor muncii.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

6 octombrie: Sfântul Apostol Toma, patronul arhitecţilor, zidarilor şi al pietrarilor, dar și ocrotitorul întârziaților

Ziarul Unirea

Publicat

în

Sfântul Apostol Toma este unul din cei 12 Apostoli chemați direct de către Mântuitorul Iisus Hristos și este prăznuit de către Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 6 octombrie.

Credincioșii îl cunosc mai bine după porecla pe care a primit-o – “Toma-Necredinciosul” sau “Toma-Dydimus (Toma-Geamănul)”. Conform unor scrieri, Toma s-ar trage din orașul grec Didyma (orașul Didim de astăzi, de pe teritoriul Turciei). Conform altor scrieri, acesta ar fi fost frate cu Iisus. Dacă ar fi fost așa, atunci el ar fi fost Iuda-Toma, sau mai bine zis, unul din cei patru copii ai lui Iosif.

Totuși, conform Sfintei Scripturi, Apostolul Toma s-a născut în orașul gaileean Pansada, iar de meserie era pescar. La auzul veștii că Iisus Hristos este Mântuitorul nostru, a decis să lase totul în urmă și să îl urmeze pe Hristos. Porecla sa de “Toma-Necredinciosul” i se trage de la faptul că acesta nu a crezut relatările ucenicilor despre Învierea lui Iisus. La 8 zile de la Înviere, Mântuitorul i se arată lui Toma arătându-i rănile ceea ce l-a determinat pe Toma să meargă în întreagă lume să răspândească vestea Învierii Mântuitorului, regretând că s-a îndoit de spusele ucenicilor.

Elit - Gustul Desăvârșit

Citește și: MESAJE de CRACIUN fericit! Urări, felicitări și SMS-uri pe care le poți trimite celor dragi

Deși unele icoane numesc acest eveniment ca “Toma necredinciosul” acest lucru s-a dovedit a fi eronat, dat fiind faptul că în grecește inscripția citește “Atingerea lui Toma”, pe când în slavonă înseamnă “Încredințarea lui Toma”.

În călătoriile sale propovăduind Învierea Domnului înființează și mai multe Biserici Creștine în Palestina, Mesopotamia, Etiopia, India și Partia. Pe când propovăduia cuvântul lui Hristos în India reușește să îi convertească pe soția guvernatorului din Melipur (din sudul Indiei) și pe fiul acestuia. Guvernatorul, mâniat, ordonă ca Toma să fie întemnițat si torturat. Sfârșește prin a fi străpuns de sulițe după care Domnul îl ia la el în Ceruri. Câteva din moaștele Sfântului Apostol Toma se află în India, Ungaria și la Muntele Athos.

Citește și: MESAJE de SFANTUL ANDREI. Ce SMS-uri, urări, felicitări, mesaje poți trimite celor care își sărbătoresc onomastica de Sf. Andrei

În arta bisericească, Sfântul Toma este prezentat ca stând în genunchi în fața Mântuitorului și atingându-i coapsa. De asemenea, datorită meseriei de constructor, care i-a fost atribuită este prezentat cu o riglă și un echer în mână.

Sfântul Apostol Toma este și patronul arhitecţilor, zidarilor şi al pietrarilor, dar şi ocrotitor al celor care nu ajung la timp la destinaţie, nu din comoditate, ci din dumnezeiască rânduială.

Sursa: calendarulortodox.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2022 Ziarul Unirea