19 februarie: Ziua Brancuși, sculptorul infinitului

19 februarie: Ziua Brancuși, sculptorul infinitului

Ziua Brâncuși se sărbătorește, în fiecare an, la 19 februarie, amintind de data nașterii marelui sculptor român, respectiv 19 februarie 1876. La date de 2 februarie 2015, scriitorul Laurian Stănchescu, președintele Fundației Ideea Contemporană, a solicitat oamenilor politici să declare „Ziua Națională Constantin Brâncuși”, pe data de 19 februarie. „Vă cer în numele memoriei lui Constantin Brâncuși să declarați ziua de 19 februarie „Ziua Națională Constantin Brâncuși.”

Proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, la data de 4 noiembrie 2015, iar președintele Klaus Iohannis a promulgat, la 27 noiembrie 2015, legea prin care data de 19 februarie este declarată Ziua Brâncuși ca sărbătoare națională.

Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobița, județul Gorj. A urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova, între anii 1894-1898, perioadă în care a fost și cântăreț la Biserica Madona Dudu. În vacanța de vară a anului 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secția de finisare artistică a unei fabrici de mobilă.

La întoarcerea în Craiova, a modelat bustul lui Gheorghe Chițu, fondatorul școlii, pe care l-a expus, la 18 octombrie 1898, la Expoziția regională de la Craiova. S-a mutat apoi la București, unde a absolvit Școala de Belle-Arte, în 1902. În timpul studenției, a realizat lucrările ”Bustul lui Vitellius”, ”Capul lui Laocoon”, ”Studiu”, apoi, prin mijlocirea doctorului Dimitrie Gerota, realizează ”Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, și bustul medicului Carol Davila, care avea să fie așezat în curtea Spitalului Militar Central din București, în 1912, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuși din București, potrivit site-ului centrulbrancusi.ro.

În 1904, a plecat pe jos spre Paris, cu popasuri la Budapesta și Viena. S-a stabilit o vreme la Munchen. În 1905, a luat concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris, lucrând în atelierul lui Antonin Mercié. A făcut parte din „Cercle des etudiants roumains”, alături de George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, C. Levaditi, Duiliu Marcu, Ion Pillat, Ștefan Popescu, Theodorescu-Sion, Camil Ressu și alții.

În luna ianuarie a anului 1907, a fost angajat de Rodin ca practician, dar nu rămâne aici mult timp, convins fiind că ”La umbra marilor copaci nu crește nimic” (”Rien ne pousse a l’ombre des grands arbres”). Părăsește atelierul acestuia și închiriază un spațiu pe strada Montparnasse, unde își amenajează atelierul și realizează prima lucrare, intitulată „Sărutul”. Urmează „Rugăciunea”, ”Copil dormind”, ”Somnul”, ”Bustul pictorului Nicolae Dărăscu”, „Pasărea Măiastră”, „Muza adormită”, „Domnișoara Pogany”, „Fântâna lui Narcis”, „Primul țipăt” și „Doi pinguini”.

Anul 1915 a marcat o premieră în cariera lui Brâncuși, primele lucrări în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor”. În 1916, a realizat prima „Coloană a Sărutului”, folosită apoi ca motiv sculptural pe stâlpii „Porții Sărutului”, aceasta din urmă fiind definitivată în 1940 și amplasată în parcul central din Târgu Jiu. În 1919, a apărut, la Paris, volumul „La Roumanie en Images”, cuprinzând cinci reproduceri după lucrările sale. Brâncuși începe să-și expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franța, Anglia, Elveția, Olanda și America, fiind elogiat în numeroase publicații din întreaga lume. În 1931, a fost decorat, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși s-a desfășurat în toată măreția ei, din această perioadă datând operele din ciclul ”Pasărea în văzduh”, ciclul ”Ovoidului”, precum și sculpturile în lemn. La 11 februarie 1935, Constantin Brâncuși a acceptat propunerea Ligii naționale a femeilor din județul Gorj, prezidată de Areția G. Tătărăscu, de a înălța, la Târgu Jiu, o „Coloană” în cinstea eroilor căzuți în războiul mondial. Astfel, în 1938, finalizează ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din „Masa Tăcerii”, „Scaunele”, „Poarta Sărutului” și „Coloana Infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemților.

În opera sa, Brâncuși a exprimat viziunea țăranului român asupra lumii înconjurătoare, renunțând la elementele secundare prezente până atunci în sculpturi, în favoarea evidențierii esenței lucrurilor. Sursa principală de inspirație a artistului o reprezintă arta populară românească, el reușind să îmbine simplitatea acesteia cu rafinamentul avangardei pariziene. Personalitate marcantă în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși a acordat o importanță deosebită luminii și spațiului, acestea devenind trăsături caracteristice ale lucrărilor sale.

Constantin Brâncuși a murit la 16 martie 1957, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris. În România, în epoca socialistă, Brâncuși a fost contestat, fiind considerat „un reprezentant al burgheziei decadente”. Sculptorul român a dorit să lase moștenire României toate lucrările sale nevândute și uneltele, dar autoritățile acelor vremuri au refuzat. Abia în 1964, Brâncuși a fost ”redescoperit” în țara natală, iar ansamblul monumental de la Târgu-Jiu a putut fi restaurat, după ce fusese abandonat și aproape dărâmat. La aniversarea a 125 de ani de la nașterea sa, anul 2001 a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuși, sărbătorit și în cadrul UNESCO.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI