Opinii - Comentarii

170 de ani de la Marea Adunare de la Blaj. Cuvântarea epocală a lui Simion Bărnuțiu în Catedrala orașului:”Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt”

Ioana Oprean

Publicat

acum 8 ani

în

De

În 15 mai 1848, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, 40.000 de suflete s-au adunat pentru a-şi expune revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, după nemulțumirile românilor cu privire la dezideratul revoluţionarilor maghiari de a uni principatul transilvănean cu Regatul Ungariei.
Unul dintre cei care au jucat un rol important în pregătirea evenimentului istoric a fost tribunul paşoptist, sălăjeanul Simion Bărnuţiu. Apogeul activităţii sale revoluţionare a fost cuvântarea epocală rostită în 14 mai, în Catedrala de la Blaj, în care făcea apel la trezirea conştiinţei naţionale, prin evocarea trecutului istoric. În discursul considerat cel mai important document revoluţionar românesc din secolul al XIX-lea, el a formulat crezul politic al românilor din Ardeal, subliniind că „libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă (…) E coarda inimii ei cea mai personală, proprietatea ei cea mai naţională, inima ei, sufletul ei, podoaba ei”.

În plus, îndemna pe români să lupte pentru independenţă: „Nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsboi”. „Vorbele lui au răsunat atunci ca profeţiile biblice căzând ca loviturile de trăznet asupra lanţurilor libertăţii noastre, ridicând un imn de slavă naţionalismului liber”, punctează Marin Pop.

Acesta consideră că meritul nepieritor al lui Simion Bărnuţiu este nu numai că a afişat un program politic, ci mai ales că a crezut cu fanatism în el, „arătând calea care trebuia urmată de către români, cu aproape un secol înainte de realizarea lui, la 1 Decembrie 1918. El a anticipat o Europă a naţiunilor pe baza principiului de naţionalitate, o caracteristică esenţială a continentului european în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”.

Adunarea Naţională de la Blaj şi-a însuşit întocmai discursul marelui om politic, făcându-l temelia revoluţiei românilor din Transilvania. „Scopul era ştergerea trecutului cu toate mizeriile sale şi întemeierea unei naţiuni române libere, pentru un viitor liber”, subliniază cercetătorul ştiinţific.

Născut într-o familie săracă, în localitatea Bocşa, judeţul Sălaj, în 21 iulie 1808, Simion Bărnuţiu a urmat clasele primare la Şimleu Silvaniei, apoi la Gimnaziul Romano-Catolic din Carei. Între 1825-1826 a învăţat la Liceul Greco-Catolic din Blaj, iar următorii trei ani i-a dedicat studiului teologiei. Activitatea profesională a început-o tot la Blaj, unde a fost, pe rând, profesor de sintaxă la gimnaziul din localitate, arhivar la consistoriu, profesor de filozofie şi notar consistorial. Va reveni la catedra de filozofie în anul 1839, când va propune această materie în „limba naţională”, după ce la anul 1834 introdusese „dreptul firei” în limba română.
Simion Barnutiu a fost primul profesor care a predat elevilor blajeni notiuni de drept si filosofie romana, pentru o mai buna intelegere de catre acestia a straii natiunii romane. Manifestarile si documentele anului 1848 poarta amprenta acestui „altel al romantismului”.

Celebrul discurs rostit in 14 mai 1848 in catedrala Blajului, a devenit platforma de gandire a Adunarii de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, pe care o va adopta si Avram Iancu in lupta armata. Discursul lui Simion Barnutiu, ce mai mare opera oratorica din istoria romanilor, exprima calitatile de cugetator european ale „aredeleanului de fier”, adeptul ideii ca „fara nationalitate, nu e libertate”.

Adunarea Nationala de la Blaj l-a investit in functia de vicepresedinte al adunarii, continuandu-si activitatea revolutionara ca vicepresedinte ai Comitetului permanent din Sibiu, presedinte al Comitetului Natiunii si al Comitetului de pacificatiune de la Sibiu.

Cu o pregatire juridica inceputa la Sibiu si desavarsita la Viena si Parma, dupa revolutie Simion Barnutiu pleaca la Iasi, unde dupa un profesorat stralucit la Academia Mihaileana, ajunge primul rector al Universitatii Iesene, infiintata de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 1860. A tinut cursuri de isotria dreptului roman, de drept natural, public si privat, de logica, psihologie si filosofie, publicand si lucrari in aceste domenii: Dreptul public al romanilor, Psihologia empirica, Logica si altele.

Între anii 1842-1846, secondat de colegii şi elevii care-i împărtăşeau ideile, Bărnuţiu s-a implicat şi prin scrieri şi cuvântări în lupta împotriva atacului masiv al maghiarimii în problema deznaţionalizării românilor din Transilvania. Tot atunci avea loc şi un proces cu episcopul Lemeni, în urma căruia Bărnuţiu şi o parte dintre colegi au fost înlăturaţi din funcţia de profesor, iar unii elevi exmatriculaţi. A plecat la Sibiu, unde l-au şi surprins evenimentele anului revoluţionar 1848, pentru a studia Dreptul la Academia Săsească. Activitatea sa în Revoluţia de la 1848 din Transilvania îl va consacra drept dintre fruntaşi, Bărnuţiu redactând manifeste, proclamaţii, apeluri, scriind articole, semnând acte.

A sfârşit în 28 mi 1864, la locul numit Gorgana, aparţinător satului sălăjean Sînmihaiu Almaşului. Nepotul său, Ioan Maniu, care îl aducea de la Iaşi, mergând să îi aducă un pahar cu apă de la izvor, constată la întoarcere, că unchiul său trecuse la cele veşnice.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

Ultimele știri publicate în Ziarul Unirea

Alte articole etichetate cu:

Știri recente din categoria Opinii - Comentarii

Opinii - Comentarii

2 februarie 1600: Mihai Viteazul s-a adresat, din Alba Iulia, Papei Clement al VII-lea cerându-i ajutor împotriva otomanilor

Ioana Oprean

Publicat

acum 24 de ore

în

2 februarie 2026

De

2 februarie 1600: Mihai Viteazul s-a adresat, din Alba Iulia, Papei Clement al VII-lea cerându-i ajutor împotriva otomanilor Mihai Viteazul a fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: […]

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

2 februarie: Ziua Mondială a Zonelor Umede

Ioana Oprean

Publicat

acum o zi

în

2 februarie 2026

De

La 2 februarie, sărbătorim Ziua Mondială a Zonelor Umede, marcând astfel semnarea, în 1971, a Convenției Ramsar, un tratat internațional asupra zonelor umede adoptat, sub egida UNESCO, în orașul iranian cu același nume, de pe malul Mării Caspice. România a aderat la Convenția Ramsar la 21 septembrie 1991, prin înscrierea Deltei Dunării pe lista siturilor […]

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

Sărbătoare în 2 februarie: Întâmpinarea Domnului, Stretenia sau Ziua Ursului. Tradiții și superstiții

Ioana Oprean

Publicat

acum o zi

în

1 februarie 2026

De

Sărbătoare în 2 februarie: Întâmpinarea Domnului, Stretenia sau Ziua Ursului. Tradiții și superstiții În fiecare an, la 40 de zile de la Crăciun, pe 2 februarie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea religioasă cinsteşte ziua ducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim. Tot în această zi spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stretenie sau Ziua Ursului. […]

Citește mai mult