15 august – Sfânta Maria Mare. Praznicul Adormirii Maicii Domnului, cea mai mare sărbătoare închinată Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august. Praznicul Adormirii Maicii Domnului este precedat de o perioadă de două săptămâni de postire. Sfânta Scriptură nu ne spune nimic despre mutarea Fecioarei Maria la cele veşnice. Informaţiile existente legate de moartea, îngroparea şi înălţarea ei la cer, vin din Sfânta Tradiţie.

Potrivit Tradiţiei, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălţarea la cer a Fiului său. Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit trecerea din lumea aceasta la viaţa veşnică cu trei zile înainte de adormirea sa: «Acestea zice Fiul tău „Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”».

După ce a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţa veşnică, Fecioara Maria i-a întărit pe cei apropiaţi prin cuvintele: „Nu faceţi din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleţi-vă de bucurie şi mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruieşte tuturor fiinţa şi viaţa. Şi când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog şi să mijlocesc pentru voi, pentru toţi creştinii şi pentru lumea întreagă, ca Cel ce o judeca în milostivirea Sa, să se milostivească de toţi credincioşii şi să-i întărească şi să-i ducă pe calea vieţii, iar pe cei necredincioşi să-i întoarcă şi să-i facă pe toţi o singură turma a Bunului Pastor care şi-a dat sufletul pentru oile Sale şi le cunoaşte şi ai Săi îl cunosc!”

Apoi a mulţumit Domnului pentru toate, iar Mântuitorul a venit la ea împreună cu cetele îngereşti şi i-a zis: „Fericită fii şi să se bucure inima ta. Pentru harul care ţi-a fost dat, tot sufletul care va chema numele tău cu sfinţenie nu va fi lepădat, ci va afla mângâiere şi milostivire în această viaţă şi veacul viitor. Iar tu intra în sălaşurile cele veşnice cu pace, bucurie că să vezi slava mea şi să te bucuri prin harul Duhului Sfânt”. După aceste cuvinte, Maica Domnului şi-a dat obştescul sfârşit. Şi-a încredinţat sufletul Fiului ei.

Sfinţii Părinţi ne descoperă că după cum trupul Maicii Domnului a rămas feciorelnic în timpul naşterii lui Hristos, se cuvenea ca trupul ei să rămână integru, ferit de stricăciune şi după mutarea ei la cele veşnice.

Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă ceea ce eşti Maica Vieţii”. Din acest motiv, această sărbătoare nu este tristă, ci plină de bucurie.

Maica Domnului a fost un om ca oricare dintre noi. Nu a fost lipsită de păcatul strămoşesc şi pentru că a împărtăşit naşterea noastră, nu a fost ferită nici de moartea noastră. Ca orice om, Maica Domnului a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt, ci a fost înălţată la cer de Fiul ei, Cel care a biruit moartea. În cărţile de cult nu se vorbeşte de învierea Maicii Domnului şi nici de Înălţarea ei la cer, pentru a nu se confunda cu Învierea Mântuitorului şi cu Înălţarea Sa la cer. În schimb se vorbeşte de mutarea ei la viaţa cea netrecătoare, trecere posibilă datorită deplinei uniri cu Hristos.

Tradiţia spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la înmormântarea ei. Trupul Maicii Domnului a fost dus de îngeri şi de oameni la mormântul din Ghetsimani de lângă Ierusalim. După trei zile de la înmormântarea ei a sosit şi Apostolul Toma. Acesta a cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Apostolii au văzut cu acest prilej numai giulgiul, ca mărturie a mutării Născătoarei de Dumnezeu.

Dacă după adormire sufletul ei este primit „până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri”, după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin, la trei zile de la adormire este urcat şi trupul ei la la cerurile cele mai presus de ceruri.

Icoana Adormirii Maicii Domnului ne descoperă că Mântuitorul ia la ceruri sufletul Maicii Sale, simbolizat de un prunc înfăşat în scutece albe. Dacă în icoane Maica Domnului tine pruncul pe braţul stâng, iar cu braţul drept îl arată lumii, în icoana Adormirii Maicii Domnului imaginea este inversată, Hristos tine sufletul ei pe braţul stâng şi o arata îngerilor.

În seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului. Sărbătoarea a fost precedată de două săptămâni de post strict.

Pe 15 august este celebrată şi Ziua Marinei, Sfânta Maria fiind ocrotitoarea marinarilor.

De la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se redeschide perioada în care se pot face nunţi, încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor.

În unele părţi ale Moldovei, ziua de 15 august este considerată „a morţilor”, fiind pomeniţi toţi cei care au numele pornind de la cel al Sfintei Maria, şi la 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică, sunt sărbătoriţi cei care poartă acest nume.

În Maramureş, sărbătoarea religioasă are o mare însemnătate, iar tradiţiile şi obicieurile de Sfânta Maria Mare încă se păstrează. Sunt organizate procesiuni religioase spre mănăstiri, iar la slujbele speciale participă câteva zeci de mii de oameni.

Aşa cum Maica Domnului nu a fost părăsită de Fiul ei, să avem credinţă că nici noi nu vom fi lipsiţi de mângâierea Fiului atât timp cât ne rugăm Maicii Sale.

Mai multe lăcaşuri de cult din ţară care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului îşi serbează miercuri hramul, iar în județul Alba trei, Mănăstirea Râmeț, Schitul Izvorul Poșaga   și Mănăstirea Oașa.

Sursă: crestinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI