Ziua Internaţională a Democraţiei

Despre democraţie putem vorbi mult şi vom descoperi cu surprindere că fiecare dintre noi are o definiţie proprie pentru acest termen. Ştim că democraţia este importantă, esenţială chiar, dar, de multe ori, nu ştim să explicăm exact ce este atât de semnificativ în cazul democraţiei – ca regim politic.
În urmă cu patru ani, pe 8 noiembrie 2007, Adunarea Generală a ONU a proclamat 15 septembrie Ziua Internaţională a Democraţiei. O zi pe care fiecare stat ar trebui să o sărbătorească, o zi pe care fiecare dintre noi trebuie să o aprecieze.
Despre beneficiile modelului democratic ar fi multe de spus, iar noi, ca popor, avem experienţa reconstruirii democraţiei după ce, aproape jumătate de veac, am trăit într-un regim totalitarist.
Acum ni se pare normal să avem libertate de expresie, de asociere şi considerăm absolut firesc dreptul de a ne alege conducătorii sau de a amenda, la alegeri, partidele politice care nu ne-au reprezentat aşa cum ni s-a promis. Pentru noi, e normal să vedem cum Puterea schimbă replici dure cu Opoziţia, cum se depun şi se votează – sau se resping – moţiuni de cenzură, cum reprezentanţii societăţii civile iau atitudine în diverse situaţii. E bine că există diferende, că se poate purta un dialog social, fiindcă toate acestea sunt expresii ale regimului democratic.
Noi considerăm drepturi inalienabile libertăţile individuale sau faptul că ne putem exprima liber, însă, pentru a înţelege importanţa democraţiei într-o societate este suficient să privim înspre Africa, acolo unde o serie de naţiuni au dus sau încă duc lupte pentru instaurarea democraţiei. S-a întâmplat în Tunisia, Egipt, Algeria, Libia şi în Orientul Apropiat, în Siria. Au murit sute de oameni în confruntările cu autorităţile, însă toţi au considerat că lupta pentru eliberarea dintr-un regim care i-a îngrădit pe toate planurile merită sacrificiul.
Aşadar, ceea ce pentru noi este un drept indiscutabil, pentru alte popoare este un ideal. Vorbim despre naţiuni care nu au parlamente naţionale, adică instituţii democratice, garante ale acestui regim, naţiuni care luptă pentru a avea privilegiile pe care un stat totalitarist nu le are.
Ca membru al Parlamentului României, am libertăţi şi obligaţii care decurg din această calitate. Cu toate acestea, consider că există totuşi o serie de obstacole care stau în calea libertăţii de expresie a politicienilor şi nu numai.
În primul rând, când faci parte dintr-o formaţiune politică, îţi însuşeşti ideile şi linia partidului, iar acest lucru poate să îngrădească independenţa personală şi cea de opinie. În aceste cazuri, punctele de vedere ale partidului devin opinii personale, însuşite de către membrul de partid. Dacă individul nu respectă, însă, decizia partidului, poate fi sancţionat sau chiar exclus din formaţiune. Nu pot să nu semnalez acest lucru şi să nu mă întreb dacă mai e sau nu vorba despre democraţie în aceste cazuri sau cât de independenţi suntem, de fapt? Ideal este, în opinia mea, să găsim un punct comun între ideile personale şi viziunile formaţiunii din care facem parte, indiferent dacă este sau nu politică.
Cred, de asemenea, că ziua de astăzi este şi un moment de analiză, în care putem pune sub lupă democraţia sau libertatea unei ţări, atunci când aceasta face parte dintr-o comunitate internaţională. Da, rezultă din aceste asocieri multe beneficii, însă există şi o întreagă serie de îngrădiri. Sunt tradiţii şi obiceiuri la care a trebuit să renunţăm, pentru că „nu ne mai dă voie UE”. Sunt lucruri pe care trebuie să le facem, fiindcă „aşa spune UE”. Sunt legi pe care trebuie să le adoptăm, deoarece aşa hotărăşte UE. Chiar şi noi, ca politicieni, trebuie să ne limităm discursurile sau afirmaţiile, pentru a nu fi amendaţi de UE. Am câteodată impresia că UE e un fel de Big Brother al lui George Orwell. Sigur, nu contest faptul că e bine să existe o „supraveghere” internaţională, însă trebuie să existe o limită atunci când vine vorba despre amestecul internaţional în politica naţională a unui stat democratic.
Nu pot să nu amintesc astăzi şi despre ceea ce înseamnă libertatea presei într-o democraţie modernă. În societatea contemporană, mass-media se vrea a fi „câinele de pază” al societăţii, care acţionează în favoarea cetăţeanului, ajută la construcţia societăţii civile şi semnalează abuzurile înfăptuite de politicieni şi nu numai. Consider că aceste atribuţii sunt extrem de importante, atâta timp cât sunt realizate în mod echidistant şi corect. Ceea ce se întâmplă astăzi în şi cu presa din România este însă departe de principiile şi atribuţiile sale iniţiale. Din păcate, presa independentă este un ideal în ţara noastră. Cred că puţine mai sunt ziarele, televiziunile sau posturile de radio neafiliate politic; de multe ori, mă întreb ce anume este sau nu adevărat într-un reportaj, ce emisiuni sunt cu adevărat echidistante sau care sunt comandate politic. De ce insistă presa pe anumite subiecte şi de ce trece peste dreptul la viaţa privată al subiecţilor care intră în vizorul ei? Este o ruşine, ca jurnalist, să susţii o idee pentru că eşti plătit să o susţii. Presa are un cuvânt extrem de important într-o societate democratică, este formatoare de opinie şi poate influenţa percepţia publicului asupra evenimentelor pe care le prezintă. Ori, cu o asemenea responsabilitate, cred că este greşit, dacă nu imoral, să te joci influenţând opinia publică.
Da, este Ziua Internaţională a Democraţiei, însă, aşa cum am semnalat mai sus, consider că astăzi este important să vorbim nu numai despre privilegiile pe care le avem ca stat democratic, ci şi despre îngrădirile care există într-un astfel de stat. Şi nu mă refer aici la interdicţiile semnalate prin lege.
Cred că, în niciun stat democratic, nu există libertate totală şi trebuie să fim conştienţi de aceste aspecte. Discuţiile despre limitele democraţiei pot continua, nu însă fără a ridica semne de întrebare legate de unde începe şi unde se termină „demos Kratos”, adică puterea poporului şi, de ce nu, chiar şi libertatea de decizie a unui stat democratic.
Alexandru PEREŞ
senator PD-L Alba

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---