Vinovaţi precum Cain

Sunt deja câţiva ani de când ne dăm seama că avertismentele climatologilor privind încălzirea globală nu sunt unele cu efect într-un viitor îndepărtat, ci sunt cât se poate de actuale. An de an succesiunea perioadelor caniculare cu perioadele caracterizate de vijelii, ploi torenţiale însoţite de obicei de grindină sau inundaţii este tot mai clară. Ni s-a spus: încălzirea globală are ca prime semne nu atât înregistrarea unor temperaturi mult mai ridicate, ci frecvenţa crescută a fenomenelor extreme. Cercetările ştiinţifice au arătat că în ultimul secol temperatura medie globală a crescut cu 0,74 grade Celsius. Pare puţin, dar efectele sunt semnificative. Un raport elaborat de Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice arată că schimbările climatice au deja un efect important asupra unor regiuni care corespund situării geografice a ţărilor în curs de dezvoltare. De ce ţările în curs de dezvoltare sunt cele mai lovite? Răspunsul este simplu: economiile emergente sunt cele mai mari consumatoare de resurse naturale. Producţia de energie, de exemplu, în aceste ţări se axează în cea mai mare parte pe arderea combustibililor fosili cu mare degajare de dioxid de carbon în atmosferă. Pe de altă parte, aici se practică o agricultură destul de puţin performantă pentru că lipsa banilor îi împiedică pe fermieri să rotească culturile, să fertilizeze solul, să creeze perdelele de protecţie împotriva deşertificării (la noi, acolo unde au fost, în sudul Olteniei, Munteniei, sudul Moldovei, au dispărut, în principal fiind folosite drept combustibil), ceea ce secătuieşte pământul. În plus, aceste ţări exportă o mare parte dintre resursele naturale, aici ne interesează în primul rând lemnul, ca materie primă în statele dezvoltate care îşi protejează astfel pădurile şi se apără mai bine, local, împotriva ravagiilor climatice. Este drept că nici aceste state nu sunt cu totul ferite de schimbările climatice, doar că aici nu se resimt, deocamdată, cu aceeaşi intensitate.
Să nu uităm că România este un stat cu o economie emergentă, deci unul în care acţiunile oamenilor, ale guvernelor care permit exploatarea sălbatică a pădurilor, favorizează succesiunea fenomenelor meteorologice extreme. Suntem, va să zică, în rândul celor cu vulnerabilitate crescută. Dacă anul trecut, creşterea economică pe care se bazează acum guvernul pentru a restitui măcar în parte salariile bugetarilor şi pentru a reda pensionarilor banii reţinuţi pentru bugetul CAS, a venit din agricultură, anul acesta lucrurile stau exact pe dos. Avem semnale tot mai îngrijorătoare în acest sens. Din păcate interesul guvernelor pentru a sprijini agricultura şi agricultorii este mai degrabă unul declarativ. Atunci când li se reproşează ceva, guvernanţii se scuză dând vina pe prevederile negociate la capitolul Agricultură în cadrul tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Sigur că există unele limitări, dar nu ne este interzis totul! La fel se petrec lucrurile şi în ceea ce priveşte exploatarea fondului forestier. S-a ajuns până la chelirea efectivă a unor munţi întregi şi la intrarea drujbelor în parcurile naţionale şi în celelalte arii naturale protejate. Autorităţile, mari şi mici, închid complice ochii. Despre împădurire specialiştii discută doct cu ocazia fiecărui episod de inundaţie sau viscol. Autorităţile se angajează să facă ceva pentru că au ei planuri bine stabilite, dar după ce trec două- trei săptămâni şi subiectul dispare din atenţia publică fiind înlocuit de vreun scandal politic, uită planurile acelea bine puse la punct în vreun sertar. Pentru punerea lor în aplicare trebuie să munceşti! Nu-i mai comod să stai sperând ca răul cel mare să nu se petreacă atunci când eşti tu la butoane şi să laşi responsabilitatea muncii în seama altora? Aceasta este mentalitatea, şi la nivel guvernamental şi la nivel personal. Pentru ceea ce ni se întâmplă suntem la fel de vinovaţi precum Cain.

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI