VIDEO | Ultima familie care locuiește permanent în cătunele Știolne și Zăpodie, locul unde se ascundeau partizanii lui Șușman, din Munții Apuseni: „Stăm aici, la locul nostru”

Ultima familie care locuiește permanent în cătunele Știolne și Zăpodie, locul unde se ascundeau partizanii lui Șușman, din Munții Apuseni: „Stăm aici, la locul nostru”

Pe teritoriul comunelor Poșaga și Ocoliș, în Munții Apuseni, la granița dintre județele Alba și Cluj, se află două așezări pastorale, Știolne și Zăpodie, unde pe vremuri se ascundeau partizanii. Dacă în urmă cu zeci de ani zona era locuită, acum este doar o amintire îndepărtată a acelor timpuri în care oamenii lucrau pământul și creșteau animale, într-o zonă deosebit de spectaculoasă. 

Familia Pelea, ultima care locuiește permanent în Zăpodie și Știolne 

Ziarul „Unirea” a discutat cu ultima familie care locuiește permanent în cătunele Știolne și Zăpodie din Munții Apuseni. Pelea Ioan și soția sa, Pelea Minadori, sunt cei care încă își duc traiul în cele două așezări uitate de lume: „De vreo zece ani încoace nu mai e nimeni aici. Oamenii s-au dus. Cei bătrâni s-au stins, tinerii n-au mai venit. Deocamdată a rămas satul pustiu, un fel de cătun. Acum nu mai e nimeni, doar noi”, a povestit bărbatul. 

El își amintește că, atunci când era tânăr, fiecare căsuță avea propriul său proprietar. Ei veneau cu animalele vara, preț de două sau trei luni, după care, când toamna sosea, coborau în sat cu fânul. Bărbatul recunoaște că acum, cu excepția câtorva persoane care mai coboară fânul toamna, totul este pustiu, spunând că: „Doar urșii, lupii și alte sălbăticiuni mai sunt”. 

Casele din Zăpodie și Știolne, lăsate în ruină 

Casele șubrede care încă au rămas în picioare se află într-un stadiu avansat de degradare. Principalul motiv pentru starea acestora este faptul că nimeni nu se ocupă să le repare, deoarece tinerii sunt plecați în străinătate sau în orașe mari, în timp ce bătrânii sunt sleiți de puteri pentru a reuși să le redea farmecul de altădată. Cu toate acestea, ele rămân încă în picioare. Longevitatea lor constă în materialul folosit atunci când au fost construite – un rogoz care crește pe lângă apă, rezistent la ploaie și umezeală, mai calitativ decât fânul de pe hotar. Pelea Ioan consideră că durabilitatea acestui rogoz poate ajunge până la 40 de ani, în cazul în care vântul puternic nu îl distruge în timp: „Acum nu prea mai are cine să le repare. Tinerii nu se mai ocupă și nici nu mai știu să lucreze cu paiele”, a povestit bărbatul. 

Familia Pelea a dus un trai greu, dar cinstit 

Pelea Ioan recunoaște că traiul în Știolne și Zăpodie nu este deloc ușor. Având în vedere că nu sunt beneficiari de pensie, cei doi vârstnici s-au descurcat cum au știut ei mai bine, prin muncă agricolă și creșterea animalelor. În acest moment, deoarece a atins frumoasa vârstă de 70 de ani, iar puterile sale au scăzut, mai au în grijă doar câteva vaci: „Am rămas cu puține vaci, mai avem viței, porci, cât ne trebuie pentru noi. Avem tot ce ne e necesar aici. Trăim din ce am muncit noi, din munca noastră cinstită”. 

„Deocamdată stăm aici, la locul nostru, cât mai putem” 

Cu toate că traiul nu este deloc ușor și puterile scad din ce în ce mai mult pentru familia Pelea, cei doi nu se gândesc să părăsească încă locul, chiar dacă au un apartament într-o zonă mult mai populată, pe care ar putea să îl folosească. „Așa ne-am învățat, să nu ne comande nimeni, să muncim cât putem, cât avem sănătate”, a continuat acesta. 

El își amintește și de vremurile tinereții, atunci când în zonă locuiau mai mulți oameni și când încă se vorbea despre partizanii lui Șușman. „Se zice că s-au ascuns prin pădurile de aici și oamenii din sat îi ajutau cu alimente. Apoi i-au prins, i-au arestat, pe unii i-au dus la închisoare, pe alții i-au deportat. De atunci s-a pustiit satul”, a spus, într-un final, vârstnicul. 

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI