VIDEO | Muzeul viu din Apuseni: Șurile cu acoperiș din paie, construcțiile arhaice care rezistă de peste 100 de ani

Muzeul viu din Apuseni: Șurile cu acoperiș din paie, construcțiile arhaice care rezistă de peste 100 de ani

Modernizarea Transapusenei, drumul județean spectaculos lung de 80 de kilometri care străbate Munții Trascău, în sudul Apusenilor, permite un acces facil în una dintre cele mai sălbatice zone din România. Aici, pe teritoriul comunelor Râmeț, Ponor, Întregalde și Mogoș, mai sunt, încă, în „picioare”, câteva zeci de șuri acoperite cu paie.

Multe dintre aceste construcții, unele cu o vechime de peste un secol, sunt în pericol de prăbușire. Au fost părăsite timp de zeci de ani, după ce vârstnicii au decedat, iar tinerii au plecat să locuiască la oraș sau în străinătate. Chiar și așa, aceste veritabile comori ale arhitecturii tradiționale românești au devenit, în anul care a trecut de la finalizarea lucrărilor pe Transapuseana, atracții turistice pentru cei care aleg să parcurgă traseul montan.

În anul 2025, autoritățile județene au demarat un proiect privind conservarea și reabilitarea șurilor cu acoperiș de paie localizate de-a lungul drumului Transapuseana. Proiectul își propune identificarea, inventarierea, documentarea, cartarea, promovarea și valorificarea elementelor de arhitectură vernaculară (indigenă) din această zonă a Munților Apuseni. Acestea asigură unicitatea peisajului cultural și sunt parte a patrimoniului moștenit care asigură identitatea locală. Sunt un adevărat „landmark” al zonei, putând contribui la dezvoltarea sustenabilă a comunităților rurale.

Citește și: VIDEO | „Drumul caselor și șurilor cu acoperișuri de paie”, într-o comună din Alba: Mărturii vii ale unei Românii arhaice și peisaje spectaculoase pe culmile Trascăului

34 de șuri, cartate de specialiști

În luna iunie a fost organizată o tabără de vară în timpul căreia au fost identificate şi cartate 34 de şuri localizate în apropierea şoselei Transapuseana, pe o distanță de aproape 44 de kilometri, din satul Cotorăşti (comuna Râmeț) până în comuna Mogoş. Șurile sunt situate la o altitudine cuprinsă între 671 și 1.114 metri.

„Au fost documentate în detaliu opt șuri. Echipele de arhitecți, istorici şi restauratori au analizat la fața locului cele opt șuri cu poveste, au luat măsurători, au realizat schițe, apoi specialiștii au desenat relevee pentru faţade, şarpante, planuri de situație, detalii îmbinări. Echipele de etnologi, răspândiți printre localnici, prin interviurile şi cercetările lor, s-au focalizat asupra credințelor şi stilului de viață tradițional și contemporan din această zonă etnografică, dar au studiat si semnele apotropaice încrustate pe grinzile șurilor și ale caselor”, a precizat Daniela Filip Dumitrița, restaurator la muzeul Museikon din Alba Iulia și coordonator al proiectului.

Specialiștii implicați au descoperit obiecte cu încărcătură simbolică şi magică puse de „strajǎ” lângă animalele şi grânele adăpostite în şuri, gesturi magice de prezervare a „manei”, de întoarcere a ei şi de apărare împotriva ochilor răi, a deochiului despre care s-a aflat că încă face „animale şi oameni să cadă pe uliţă, seceraţi şi lipsiți de vlagă sub privirea aruncată cu mirare sau răutate”. „«Bosorcoaiele» ştiu şi azi să ia laptele sau rodul câmpului. Oamenii încearcă şi azi să-şi ferească animalele, fânul şi cerealele din şuri de boscoanele lor”, a mai spus restauratorul. În limbajul local, „borsocoaiele” reprezintă vrăjitoarele, iar „boscoanele” sunt farmecele sau vrăjile.

Din echipă mai fac parte arhitectul Laura Zaharia (Asociația R.O.S.T. – Reabilitarea Organică a Satului Tradițional) și muzeograful Paul Scrobota, de la Muzeul de Istorie Aiud. „În privința sistemului sau a tehnicii de acoperire cu paie, în unele cazuri am identificat lespezi de piatră inserate în straturile de paie și crengi, în ideea de a lesta (stabiliza – n.r.) paiele, dar și ancorarea învelitorii în structura șarpantei prin elemente de lemn de tipul parilor. Am mai descoperit tăvănirea încăperilor laterale (a grajdurilor) cu împletitură de nuiele”, a completat coordonatorul proiectului.

La finalul lunii septembrie 2025, primul grup a parcurs oficial traseul șurilor cu acoperiș de paie de pe Transapuseana. Grupul a fost format din 40 de tineri din șase țări, reuniți într-un proiect Erasmus – Youth Exchange Adventure in the Romanian Mountains.

Locuință salvată de la dispariție

În luna august, echipa proiectului a realizat un acoperiș de paie la o șură din această zonă, iar la finalul lunii octombrie a realizat o intervenție de urgență la o locuință din satul Cotorăști, comuna Râmeț, unde locuiește o femeie de 88 de ani. Chiar dacă la un nivel mult mai scăzut, locuitorii de aici foloseau tehnica acoperișului de paie și la locuințe, nu doar la adăposturile pentru animale.

Câteva dintre aceste case s-au păstrat pănă în prezent, iar unele sunt locuite. Valeria Bradea are 88 de ani și locuiește de peste 70 de ani în casa cu acoperiș de paie din cătunul Cotorăști. În sat locuiesc, în prezent, circa 40 de persoane. Învelitoarea din paie, veche de 70 de ani, s-a degradat, iar apa intra în casă atât pe la coama acoperișului, cât și prin lacunele de mari dimensiuni, formate pe latura nordică. Casa a fost documentată în timpul școlii de vară de către arhitect Oksana Florescu, care a desenat relevee, plan de situație și alte detalii arhitecturale. În perioada 21 – 24 octombrie 2025 s-a intervenit de urgență asupra acoperișului de paie al casei.

„S-au îndepărtat improvizațiile-elementele de tablă atașate învelitorii pe latura nordică, de către familie, în ideea de a proteja șarpanta de apele pluviale. Au fost îndepărtate paiele degradate din această zonă. Au fost înlocuite elementele de lemn degradate, care nu-și mai îndeplineau rolul structural, cu lemn nou, cioplit din bardă la fața locului. Lacunele din stratul de învelitoare de pe latura nordică au fost completate cu paie noi de grâu”, au transmis reprezentanții Museikon.

Stratul de paie care acoperă casă prezintă eroziuni de diferite adâncimi, degradări complexe și deteriorări. „Învelitoarea din paie nu putea fi înlocuită în totalitate, întrucât șarpanta și peretele nordic, degradat în proporție de 90% din cauza infiltrațiilor apelor pluviale, nu suportă greutatea paielor. Sunt necesare aproximativ 9-10 tone de paie pentru întreg acoperișul. În consecință, până la o evaluare a structurii de rezistență, pe coamă și pe latura nordică s-a ancorat prelata pentru protecție.

Este necesară o intervenție mult mai complexă pentru salvarea casei, care presupune elaborarea documentației de specialiate: expertize, proiect tehnic, evaluarea structurii de rezistență, realizarea studiului biologic. Pentru partea de execuție va fi nevoie de material lemnos pentru înlocuirea bârnelor degradate, de paie și de alte materiale”, a precizat Daniela Filip Dumitrița. Întrucât intervenția de urgență nu a fost o acțiune planificată și inclusă în planul de activități al muzeului pentru 2025, baloții de paie au fost oferiți de un fermier din comuna Mirăslău, iar prelata cu care a fost acoperită casă, de o firmă de construcții.

Asfalt în „muzeul viu” al Apusenilor

În luna octombrie, administrația locală din comuna Râmeț a recepționat lucrarea de modernizare a unui drum comunal (DC 233) care pornește din Transapuseana, în zona satului Valea Uzii, trece prin satul Valea Făgetului și continuă până în satul Olteni, până la aproximativ 2 kilometri de limita cu comuna Livezile. Asfaltarea s-a realizat printr-o investiție de 7 milioane de lei, finanțată prin programul „Anghel Saligny”. Drumul trece pe lângă mai multe construcții cu acoperiș din paie, ceea ce va contribui la facilitarea accesului pentru turiști. Pe viitor, autoritățile din Râmeț și Livezile vor să continue lucrările pentru a uni cele două comune prin intermediul acestui drum montan. Din zona cătunului Olteni, se poate vedea masivul Piatra Secuiului (1129 metri) din Rimetea și cheile Aiudului.

„Este probabil drumul care oferă acces spre cele mai multe șuri acoperite cu paie din această zonă. Acum, când zona atrage tot mai mulți turiști, oamenii și-au dat seama de valoarea acestor construcții tradiționale. Avem noroc că în zonă mai sunt oameni care știu să facă și să repare astfel de acoperișuri”, a spus primarul din Râmeț, Vasile Raica. În trecut, materia primă pentru acoperișuri (paie de secară sau grâu) provenea din grădinile oamenilor, aici fiind culativate zone întinse cu cereale. ,,Acum nu se mai cultivă, pentru că oamenii primesc subvenții, iar agricultura tradițională este mult mai greu de făcut – trebuie arat, secerat, treierat”, afirmă primarul. Spicul de la munte este considerat cel mai bun pentru astfel de lucrări. Aşa au ajuns ca aceste acoperișuri să reziste şi mai bine de un secol.

Tehnica realizării unor acoperişuri din paie nu este una simplă şi implică chiar unele riscuri, ţinând cont că se lucrează uneori la înălţimi de aproximativ 10 metri, fără nicio asigurare. În plus, este imposibilă utilizarea unor schele la o construcţie care se îngustează către vârf, iar asigurarea unei legături este foarte greu de realizat, de vreme ce meșterii trebuie să circule în jurul acoperişului, pentru a „călca” paiele şi a le fixa cât mai bine. Pentru ca un acoperiş să reziste intemperiilor, de la furtuni la iernile grele, cu multă zăpadă, panta lui trebuie să fie mai mare de 60 de grade, astfel încât apa să se scurgă rapid. Paiele din care sunt construite sunt, de cele mai multe ori, din secară, culese în momente speciale, toamna. Atunci spicul este mai lung şi mai rezistent.

Paiele trebuie tăiate cât mai lungi, de preferat manual, în perioade ale zilei care nu sunt foarte călduroase, dimineaţa sau chiar noaptea, astfel încât ele să nu fie uscate şi să nu se fărâmiţeze la tăiere. Structura de susţinere a acoperişului se face, în zona Munţilor Apuseni, din lemn de brad şi de fag folosindu-se cuie de lemn.

Lucrările la Transapuseana, cea mai mare investiție într-un drum județean din România, în valoare de 73 milioane de euro, majoritatea fonduri europene, au fost finalizate în decembrie 2024. Proiectul a fost implementat de Consiliul Județean Alba, în parteneriat cu primăriile din municipiul Aiud și comunele Rîmeț, Ponor, Mogoș, Bucium. Drumul străbate una din cele mai frumoase zone ale județului Alba, prin Munții Trascău, și ajunge, în punctul cel mai înalt, până la o altitudine de peste 1.000 de metri. Odată modernizat, drumul, în lungime de 78,4 kilometri, face mult mai accesibile o serie de destinații turistice din această zonă montană spectaculoasă.

*Un alt „orizont” de cercetare în 2026: șurile și casele cu acoperiș de paie de pe teritoriul comunei Întregalde

Proiectul „Alba Vernaculară”, derulat Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, continuă și în 2026.

În acest an vor fi documentate șurile și casele cu acoperiș de paie de pe teritoriul comunei Întregalde.

„Timp de două zile am explorat o parte din satele Necrilești și Sfârcea. Un loc DE POVESTE, CU POVEȘTI multe, multe! Am intrat pe Tărâmul Solomonarilor, oameni cu puteri supranaturale care pot citi gândurile celorlalți, sunt stăpânii fenomenelor meteo, dar mai presus de toate, erau văzuți călare pe un balaur ce trăiește în Tăul de la Ighiel. Se zice că ultimul solomonar din Munții Trascău ar fi avut un picior de lemn, întrucât căzuse de pe balaur pe când zbura deasupra satelor din Întregalde.

Nu se știa unde s-a născut și de unde venise … dar se știa că adesea dormea sub streșina șurilor cu acoperiș de paie … sperăm să-l întâlnim pe la șuri când vremea va fi mai caldă.

Comuna Întregalde are multe de spus lumii prin patrimoniul moștenit de comunitate.

În atmosfera caldă și primitoare de la Casa Găldița, am trasat activitățile pe care le vom desfășura în comuna Întregalde, alături de colaboratorii noștri: Primăria comunei Întregalde, Asociația „Drag de Întregalde” și Muzeul de Istorie Aiud”, au transmis, duminică, 1 februarie 2026, cercetătorii implicați în proiect.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI