VIDEO| Destinul tragic al tânărului Yoguo, tânărul chinez venit la Alba Iulia de 1 decembrie, înfofolit în steaguri tricolore, într-un documentar extraordinar pe Netflix

Yuguo Yin a fost un adolescent chinez de 16 ani, îndrăgostit de România, de Eminescu, de Carpați, de 1 Decembrie la Alba Iulia, de dragoni. A venit să facă facultatea la Bacău, conviins fiind că și-a găsit acel „acasă”: „Mamă, am visat că sunt dragon și că străbat cerul. Dar am murit. Am fost înjunghiat în inimă. Am căzut din cer, iar carnea mea a fost dată multor oameni. Visul ăsta m-a făcut fericit.”

Regizoarea Ilinca Călugăreanu povestește ce a învățat de la Yuguo, un tânăr chinez îndrăgostit de Eminescu și de România, a cărui poveste tragică a documentat-o în filmul extraordinar „The Joys and Sorrows of Young Yuguo”, difuzat de Netflix: „Cred că asta e o chestie pe care putem să o învățăm de la Yuguo, cât de importantă poate să fie întâlnirea cu celălalt și cât de important e să fii prezent cu adevărat în viața ta, în universul din jurul tău și în întâlnirile cu ceilalți. Dacă te-ai întâlnit cu cineva, chiar să te dedici 100% acelor cinci minute, un minut, cât va fi, ca să fie o interacțiune umană adevărată. Asta le-a rămas oamenilor. Yuguo se îndrepta cu adevărat spre celălalt și cumva se ștergea pe sine.”

Printre titlurile noi de pe Netflix a apărut un documentar de aproximativ 30 de minute, numit „The Joys and Sorrows of Young Yuguo” (Bucuriile și durerile tânărului Yuguo), regizat de Ilinca Călugăreanu, una dintre cele mai importante regizoare de filme documentare de la noi. Dacă dai play, O să auzi Eminescu recitat în chineză. O să vezi zăpada, ciorile, munții, muzeele ca și cum le-ai vedea prima dată.

O să te privești într-o oglindă în care te vei descoperi cu mai multă grație și înțelegere. O să ți se frângă inima. Filmul e portretul unui adolescent din China în vârstă de 16 ani, pasionat de Eminescu și poezia romantică din Europa de Est, care vine să studieze limba și literatura română la Universitatea din Bacău. Însă cele mai fericite zile ale lui la poalele Carpaților se curmă brusc, într-un accident absurd. Yuguo a murit.

Yin Yuguo, cel înfofolit în steaguri tricolore, este adolescentul ochelarist pe care l-am filmat în gara din Alba Iulia, în dimineața zilei de 1 decembrie 2018, chinezul care ne-a urat tuturor, la 100 de ani, „un viitor strălucit“.

„Era fascinat de Eminescu!“, spunea în urmă cu câțiva ani Ioan Dănilă, profesor la Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău și unul dintre prietenii buni ai lui Yuguo: „Yin Yuguo avea 16 ani. A ajuns la noi, la universitate, în toamna lui 2018, ca student la clasa pregătitoare. El absolvise liceul în țara lui și plănuia să stea patru ani în Bacău, timp în care să învețe limba și să termine Facultatea de Litere. A colaborat cu Institutul Cultural Român din Beijing, iar dragostea lui pentru România a început după ce l-a citit pe Eminescu în chineză. Era singurul copil al unei familii de intelectuali: mama sa e profesoară universitară de limba și literatura chineză, iar tatăl e profesor de cultură și civilizație indiană. Visul lui Yuguo era să învețe limba română și să traducă literatură românească în limba chineză. (…) Era o excepție, am avut mulți studenți străini, dar niciunul atât de pasionat de cultura românească”.

Pe 15 ianuarie 2019, de ziua lui Eminescu, a mers, fără să-l fi trimis cineva, să recite din Eminescu, în chineză, la o manifestare culturală de la Galeria Alfa, din Bacău. Era un aventurier, lua trenul să viziteze case memoriale de scriitori, muzee, încerca să înțeleagă țara în care ajunsese.

După ziua de 1 decembrie petrecută în Cetatea Marii Uniri, tânărul chinez a scris următorele:

”Privind înapoi la călătoria mea în Ardeal în urmă cu mai mult de o lună, mă simt încă foarte entuziasmat. Evenimentele uimitoare, atmosfera înflăcărată și oamenii minunați nu m-au lăsat indiferent. Amintirile mă vor însoţi o perioadă foarte lungă.

Am ajuns cu trenul la Alba Iulia în dimineața lui 30 noiembrie. Era încă rece. De aceea, mi-am cumpărat o cafea la magazin, în incinta gării, și o carte intitulată „România în 100 de ani“. Până în prezent nu pot să o citesc, deoarece textul este în limba română, dar voi fi capabil în viitor, când voi face progrese în studiul meu.

În gară am văzut doi oameni bătrâni și am încercat o discuție cu ei. Din păcate, nu ne-am putut înțelege reciproc foarte bine, pentru că vorbeau doar în limba română, dar cel puțin am ajuns să aflu că și ei au venit cu trenul din Moldova. Unul dintre ei venea de la Botoşani, iar celălalt, de la Vaslui. Am luat numele lor și modul de conectare și intenționez să le trimit un mesaj în ziua de Anul Nou. Îmi imaginez că în timpul șederii mele în România îi voi putea vizita într-o zi, ca prieten. Dar ei nu sunt singurii prieteni pe care i-am făcut la Alba Iulia. Am ajuns, de asemenea, să cunosc oameni din diferite locuri: Timişoara, Constanţa, precum și o familie locală. Sunt fericit să cred că va fi posibil pentru mine să-i întâlnesc din nou în viitor. Sunt dispus să-mi petrec ceva timp la malul mării, la vară, și să merg la Timişoara în data de 16 decembrie 2019. Vor fi 30 de ani de la Revoluția din România, care a izbucnit acolo; o dată semnificativă.

După o scurtă conversaţie, cei doi bătrâni s-au oferit să mă ducă la hotel. Am apreciat oferta lor și am pornit de la gară cu ei. Pe drum m-au întrebat dacă mi-a plăcut România și am răspuns cu sinceritate că da. Vântul a răspândit steagul omului și atunci mi-am dat seama că era steagul revoluționar, cu o gaură în mijloc.

Înainte de a merge la hotelul meu, m-am dus în orașul de jos și mi-am cumpărat un steag. În magazin, vânzătorul a spus că steagul costă 15 lei, dar când i-am dat o bancnotă de 100 de lei, mi-a întors 90 și mi-a spus „Mulțumesc”. I-am mulțumit și eu și am fost foarte fericit.

Când m-am întors la hotel, am întâlnit un om de la Constanţa, care locuia într-o cameră de șase paturi. Am ieșit împreună cu el și ne-am întâlnit cu prietenii săi, care erau foarte generoși: m-au tratat cu sarmale la cină şi cu vin fierbinte. Toți erau ca și prietenii mei şi am petrecut toată seara împreună.

Când m-am întors la hotel, un grup de tineri vorbea tare în lobby. M-am alăturat și a fost momentul în care l-am cunoscut pe tânărul meu prieten de la Timișoara. În conversația cu ei am întrebat dacă aș putea merge cu ei dimineață, la parada Marii Uniri, și au spus că da. M-am simțit foarte bucuros pentru asta și m-am culcat la ora 2 dimineața, deși trebuia să ne ridicăm din pat la șase și jumătate. Desigur, nu a fost suficient timp pentru somn, dar când m-am trezit în dimineața zilei celei mari, 1 Decembrie, n-am simțit oboseala: eram foarte entuziasmat.

La scurt timp am pornit spre gară, unde erau deja mulți oameni. Am așteptat acolo înainte ca grosul paradei să înceapă, iar oamenii se întorceau să-mi facă fotografii cu steagul meu. Am avut și primele mele interviuri în acea zi: mai multe grupuri de reporteri mass-media m-au intervievat mergând pe drum. Am vorbit atât în limba română, cât și în limba engleză pentru ei.

Imaginea poporului entuziasmat a fost uimitoare, în ciuda vremii de congelator. Toată lumea era încântată. Parada a avut un drum lung și i-au trebuit câteva ore pentru a ajunge în centrul orașului. L-am văzut pe președintele Iohannis acolo, înainte de începerea paradei militare. La început, fanfara militară a interpretat faimoasa melodie „Treceţi, batalioane române, Carpații!”, pe care deja o cunoşteam și am auzit-o de mai multe ori în timpul paradei de dimineaţă.

Am avut un loc bun de a urmări parada forțelor aeriene: a fost într-adevăr o experiență foarte șocantă și de neuitat de a avea elicoptere și avioane trecând pe deasupra capului, în special MiG-21, cu un sunet special, foarte rapid.

Am părăsit hotelul la ora 18.30, în timp ce trenul meu era programat să părăsească Alba Iulia la ora 22.38. Prin urmare, înainte de a merge la gară, am trecut prin fața Universității și m-am bucurat de un festival minunat de muzică populară românească și apoi de focuri de artificii fascinante. M-am simțit într-adevăr mulțumit de tot timpul petrecut la Alba Iulia.”

Pornit de unul singur cu un tren personal să vadă Cetatea Neamțului, băiatul de 16 ani a încurcat gările, a crezut că a ajuns în Pașcani când abia trecuse de Roman, s-a speriat și a sărit din vagon. Personalul era în mișcare, iar în săritură Yuguo s-a lovit cu capul de o bornă kilometrică și asta a fost tot. A murit pe loc. Trenul și-a văzut de drum, iar trupul băiatului a rămas aproape o oră în zăpadă, până când l-a văzut un ceferist care trecea prin triaj.

Sursa: libertatea.ro, recorder.ro

Textul integral al lui Yuguo poate fi citit în Revista „Ateneu”, Bacău, anul 56, serie nouă, nr. 593, ianuarie 2019

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI