VIDEO | Biserica „Sfânta Parascheva” din Ampoița, șase secole de istorie prezervate cu o infuzie de aproape 2 milioane de euro, fonduri europene

Biserica „Sfânta Parascheva” din Ampoița, șase secole de istorie prezervate cu o infuzie de aproape 2 milioane de euro, fonduri europene

Anul 1293, „villa Ompey” apare între proprietățile capitlului catolic de la Alba Iulia. Este anul din care avem cea mai veche atestare documentară a satului pe care astăzi îl cunoaștem sub numele de Ampoița. 

„În anul primei atestări („villa Ompey”/„terra Ompaycza”), anume în 1293, se vorbește în documente de privilegiul (dat de rege) capitlului din Alba Iulia pentru a aşeza aici un număr de gospodării româneşti („mansiones Olacorum”) scutite de cincizecime, dijme şi alte taxe.

Așadar, moșia exista în 1293 și aparținea capitlului din Alba Iulia, care avea nevoie să crească numărul locuitorilor”, citim în Studiul Istoric privind modiicarea grupei valorice a Bisericii „Sfânta Parascheva” din Ampoița, din grupa B în Grupa A, studiu semnat de Kiss Loránd, expert al Ministerului Culturii și Ileana Burnichioiu, specialist al Ministerului Culturii.

O comunitate destul de numeroasă avea nevoie de un lăcaș de cult și este ușor de înțeles că nu a trecut mult timp până la apariția lui. „Așadar, moșia exista în 1293 și aparținea capitlului din Alba Iulia, care avea nevoie să crească numărul locuitorilor. Nu peste mult timp, în 1320, se amintesc și «hospites de Ompoicza».

Mulți istorici înțeleg prin «hospites» coloniști vestici, germanofoni. În terminologia juridică vestică, «hospes» era acel locuitor de puțin timp așezat într-un loc, înzestrat cu anumite privilegii între care cea mai importantă era libertatea personală.

În regatul maghiar, termenul se aplica omului liber din punct de vedere juridic și social, stabilit într-un anumit loc (Konrad Gündisch). Existența «oaspeților» ar fi posibilă în acest sat, așa cum a fost și pentru alte așezări din imediata apropiere: ex. Ighiu, Cricău, Bărăbanț (toate cu biserici medievale catolice) sau din zona exploatărilor miniere (ex. Abrud, Zlatna, cu populație foarte diversă din punct de vedere etnic și confesional).

La un moment dat, moșia Ampoița a fost chiar printre motivele de dispută dintre capitlul din Alba Iulia și sașii învecinați din Ighiu și Cricău, privitor la limitele domeniile; în final, până la Reformă, satul a rămas la capitlu. Ulterior, după desființarea instituțiilor catolice de la Alba Iulia (episcopie, capitlu), imediat după mijlocul secolului al XVI-lea, satul Ampoița a ajuns temporar la principele Sigismund Báthory (1587-1597), apoi la colegiul iezuit din Alba Iulia, dar și alți proprietari sau administratori; într-un final, îl regăsim la familia Haller”.

Dincolo de confesiunea căreia i-a aparținut la un moment istoric sau altul biserica, ne interesează aceste date pentru că ele arată vechimea ei. Sigur, de-a lungul timpului a suferit distrugeri, reclădiri, modificări și adăugiri, până a ajuns la ceea este este astăzi, o bijuterie arhitectonică și istorică. „În urma cercetărilor de teren și arhivă din anii 2019-2022, s-a arătat că arhitectura bisericii din Ampoița este rezultatul a cel puțin patru etape constructive desfășurate din vremurile manifestării romanicului (în acest caz, sfârșitul secolului XIII, cel mai probabil) până în secolul al XIX-lea. Aceste momente au fost secondate de cel puțin două etape importante de pictare – în Evul Mediu și în secolul al XVIII-lea.

În același timp, cimitirul său – sit arheologic în fond, cu antecedente medievale demonstrate de recentele sondaje arheologice, are la vedere un număr mare de monumente funerare cu inscripții din secolele XVIII-XX.Etapele bisericii și cimitirului sunt personalizate stilistic cu elemente tipice pentru unul sau altul dintre mediile confesionale și artistice medievale și moderne, aici regăsindu-se astăzi alături, într-o structură coerentă, reflexe ale romanicului, Renașterii, barocului și ale artei postbizantine”, se mai arată în studiul citat.

„Ca urmare a cercetărilor recente, din anii 2019-2022, se poate spune cu certitudine că biserica din Ampoița are origini medievale, iar acestea pot fi apreciate în funcție de stilul unora dintre spoliile de piatră acoperite de fragmente pictate care se pot data în jurul anului 1300. Biserica romanică avea o navă de 6,60 m lungime, însă cu un altar despre a cărui formă (semicirculară sau rectangulară) vom afla abia după noi cercetări arheologice. În schimb, se poate spune că avea înveliș de frescă, cel puțin la interior, abaca spoliată pe care se află fragmentul de frescă, fiind tipică pentru un arc de triumf. Zidăria laturii sudice a acestei primei biserici s-a păstrat la înălțimi diferite cuprinse între 1,20 m (spre est) și 3,80 m; latura sa vestică era pe linia zidului actual care desparte naosul de pronaos.

La începutul secolului al XVI-lea (după cum indică cele două piese profilate de la pronaos: portalul având lintelul pe console arcuite și ferestra vestică), biserica romanică a fost extinsă spre vest și poate și spre răsărit (cu cca 1,75 m) (vezi reprezentarea etapelor de construcție. Prezența unei biserici romanice s-ar putea corobora cu informația despre «oaspeții» din Ampoița, de la sfârșitul secolului al XIII-lea, mai ales în contextul în care ne situăm în apropierea altor biserici medievale întemeiate de «oaspeți»: ex. Cricău, Ighiu, Bărăbanț.

Ipoteza unei comunități catolice de coloniști, în acest sat al capitlului de la Alba Iulia, care să fi utilizat (poate și fondat) biserica medievală până la stingerea ei, după care locul trece la ortodocși, devine plauzibilă. Adoptarea compartimentului vestic ar putea să fie un reper pentru necesitatea unui pronaos și pentru trecerea bisericii la ortodocși, însă supoziția mai are nevoie și de alte dovezi.

Oricum, în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, satul avea numai locuitori români, iar edificiul se găsea deja în folosința acestora.

În cea de-a treia etapă apreciem că biserica a fost extinsă spre nord și est. Momentul se poate corela cu informația de la 1761 (din Sionul Românesc), care spunea că «biserica veche nu se ştie cine a făcut-o; recent a fost mărită cu ajutorul legatului Ioan Belgrădean». Este foarte posibil ca tot atunci să fi apărut și turnul-clopotniță, cu decorația sa zimțată din cărămidă – considerat de «factură muntenească», cel pentru care ar exista dovada pe o însemnare de carte ce spunea că l-au ridicat «Toma zidarul de la Hurez și Radu». Odată cu extinderile au fost montate, cel mai probabil, și pavimentele din piatră.

După lucrările de lărgirea a bisericii la mijlocul veacului al XVIII-lea a fost realizată pictura de la interior (dar posibil și la exterior, în anumite părți).

Adoptarea cupolelor aparține probabil unei perioade ulterioare (etapa 4), care s-ar putea corela cu anul 1868, de când există inscripția intrării în turn («Acești stâlpi i-au dăruitu Georg Nicola august 15 anul 1868»).

Au fost acestea argumente suficiente pentru ca Parohia Ortodoxă Română Ampoița și Primăria Meteș, având ca lider de parteneriat Parohia Ortodoxă Română Ampoița să solicite fonduri europene nerambursabile din Programul Regional „Centru”, pentru care ADR Centru este autoritate de management, pentru proiectul „Restaurarea și revitalizarea Ansamblului Bisericii „Cuvioasa Parascheva” din sat Ampoița, com. Meteș, jud Alba, în contextul  contribuțioei patrimoniului, culturii și comunității locale la dezvoltarea economică, a incluziunii și inovării sociale din Regiunea Centru”. În prezent aceste lucrări sunt în plin avânt, și se preconizează că iarna va „prinde” monumentul cu acoperițul refăcut, așadar securizat împotriva intemperiilor.

„Biserica este o mărturie vie a istoriei locului, o parte din sufletul comunității din Ampoița. Fiecare piatră, fiecare pictură, fiecare cruce din cimitirul vechi poartă în ea poveștile a generații întregi. Prin acest proiect, avem șansa nu doar să conservăm o moștenire prețioasă, ci să o redăm comunității și generațiilor viitoare într-o formă demnă, modernă și accesibilă. Restaurarea Bisericii va însemna mai mult decât lucrări fizice – va însemna revigorarea spiritului comunitar, atragerea de vizitatori, crearea de oportunități și, poate cel mai important, reafirmarea identității noastre locale. Mulțumim tuturor celor care sprijină acest demers – este un moment istoric pentru satul nostru.”, apreciază Tudor-Marian  Man, preotul Parohiei Ortodoxe Ampoița.

„Biserica «Sfânta Parascheva» din Ampoița este una dintre cele mai vechi biserici cu origini medievale, din zonă, care va aduce după restaurare, mai mulți turiști în comuna noastră. Faptul că cererea de finanțare a fost aprobată de către Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și finanțată cu fonduri europene, în cadrul Programului Regiunea Centru 2021-2027, ne bucură deoarece crește portofoliul de oportunități al comunei, pe viitor, dar și pentru că este cea mai mare finanțare europeană, obținută până acum pentru comuna Meteș”, a explicat Daniel Sânzăiană, primarul comunei Meteș.

În cadrul proiecului, al cărui termen de finalziare este luna mai 2027, se vor realiza următoarele lucrări: *Restaurarea structurilor portante, a elementelor de piatră și a picturilor murale din Biserică; *Amenajarea cimitirului istoric și construirea unui Lapidarium; *Restaurarea altarului de vară, a gardului și a porților de acces; *Modernizarea infrastructurii și instalarea echipamentelor de protecție și siguranță; *Sisteme moderne de iluminat, sonorizare și automatizare;

Valorificarea artistică și turistică a întregului ansamblu.

Valoarea totală a proiectului este de 10.584.194,67 de lei, iar valoarea cofinanțării Uniunii Europene este de 8.767.875,62 de lei.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI