Unii localnici din Roșia Montană au rămas captivi unei halucinații colective cu nume ”minerit”, indusă de către R.M.G.C.

Mereu am dorit să fiu o voce, printre miile de voci ale moților care se opun proiectului dezastruos cu nume Roșia Montană. Din acest motiv acum, ca și în alte dăți, doresc să fac un comentariu la un articol publicat recent în ziarul Unirea, semnat la fel ca multe altele, în numele primarului Roșiei Montane.

Față de ceea ce a spus deja domnul Vlad Alexandrescu, Ministrul Culturii – și ce a spus a spus atât de bine – vreau să adaug în numele moților, în numele mișcării lor civice, următoarele lucruri. Asta, și pentru că spiritul lui Horea și Iancu, spirit încă viu în Țara Moților – viu în inimile multora dintre noi – ne împinge pe unii ca să ne apărăm drepturile și nevoile, să nu asistăm naivi ori adormiți la fenomene, unele dintre ele dezastruoase, ce par planificate cu mare grijă în Țara Moților – țara eroilor noștri naționali.

Așadar, primarul Roșiei Montane precum și Sindicatul minerilor R.M.G.C. rămân captivi unei halucinații: minerit primitiv distructiv, cu efecte dezastruoase asupra unei vaste zone ale Apusenilor, asupra vieții a zeci de mii de oameni din Țara Moților.

Primarul Roșiei Montane și Sindicatul R.M.G.C. de o bună perioadă de timp, mai cu seamă de când miniștrii Culturii și Mediului gândesc și propun o nouă direcție de dezvoltare a Roșiei Montane – dezvoltare durabilă, total inofensivă vieții și mediului și mai ales, protectoare a sitului arheologic – se opun cu vehemență dezvoltării durabile a Roșiei Montane și decid, să ia cu asalt presa județeană, mai cu seamă pe domnii miniștrii. Aceleași elucubrații, aceleași expresii puse pe limba lor, ușor de presupus, de către R.M.G.C. Acest lucru justifică, dacă mai era necesar, tocmai servilismul față de corporatiștii străini. Străini ce se vor grabnic văzuți cu resursele românilor în căruțele lor, cu orice preț și în orice condiții.

Nu am să caut motivele pentru care aceștia rămân în continuare captivi unei halucinații cu nume minerit distructiv. Rămân captivi fantasmei unui minerit de amploare, indus în memoria colectivă locală, de nimeni altcineva decât de RMGC – ca să citez din expunerea ilustrului ministru a Culturii, Vlad Alexandrescu.

Așadar, colectivitatea de la Roșia Montană, în marea ei majoritate, este mental blocată, destul de naivă și ignorantă încât să creadă și să accepte elucubrațiile corporatiste. Așa se face că ei văd doar minerit, numai minerit, culmea și prost conceput, prost proiectat și mai ales fără să țină cont, precum era și normal, de părerea celorlalți, de efectele dezastruoase asupra oamenilor și mediului.

Dacă ar fi să facem o analiză la nivel național, am putea observa cum statul român renunță, ori pune „pe tavă” gratis, nenumărate resurse naționale, unor corporații străine. Le-am oferit deja „gratis” petrolul și procente importante din gazelor naturale. Le-am oferit pădurile, o mare parte a pământului agricol, băncile, o parte din aur dacă nu cumva chiar tot, mâine, poimâine și sursele de apă. Ce ne mai rămâne nouă, românilor? Să plătim cel mai mare preț la pompă/litru de benzină din U.E.? Să plătim cel mai mare preț/metru cub de gaz, deși el – gazul, dar și țițeiul – se găsesc din plin sub picioarele noastre? Să lucrăm pământurile, cândva ale noastre și lăsate nouă moștenire de străbuni, pentru a asigura hrana altora, deveniți mai nou stăpâni peste ele? Să cerșim străinilor, o bucată de lemn, crescut pe munții noștri și plantat de bunicii noștri, ca să reușim să ne încălzim locuințele ori ca să înjghebăm oarece mobilă?

Nici nu mai este cazul să ne referim la noile zăcăminte de gaz și țiței descoperite în Marea Neagră, căci de ele, s-a hotărât deja, vor asigura bunăstarea altora. Că nu avem conducători. Da, nu avem conducători. Sau dacă îi avem, nu servesc intereselor națiunii române, ci altora. Să fie acesta prețul șederii noastre la masă cu „cei mari”? Nu, evident că nu. Problema națiunii române este că, mai tot timpul conducătorii noștri au negociat în genunchi și cu capul aplecat. Rareori am avut conducători onești, patrioți care au pus interesul național deasupra altor interese, mai ales străine. Unii vor ca noi românii, să fim slugi sărace, în propria noastră țară, de altfel atât de bogată. Se vrea că bogățiile acestei națiuni, desigur prin trădarea cârmuitorilor noștri, să asigure prosperitatea altora. Românii, copiii și nepoții noștri nu au dreptul să se bucure de ele.

Că politicienii noștri – nu spun că toți – nu servesc națiunii române, este cât se poate de clar. Că servesc doar lor înșiși, grupărilor mafiote și corporațiilor străine, în schimbul umplerii unor conturi, este la fel de clar. Că se apără unii pe alții, împotriva unor cercetări penale, iarăși este clar. O națiune în care, cei aflați în funcții de răspundere – desigur, nu chiar toți – nu vor să servească interesului general. Nu vor să asculte vocea națiunii care de pildă, cerea două tururi de scrutin la alegerile locale, dar și o reformă profundă a clasei politice. Nu vor să își întoarcă fața spre popor, spre nevoile reale a lui.

În acest context național grotesc, nociv și lipsit de speranțe de mai bine, o parte a locuitorilor Roșiei Montane, nu doar că nu pricep, nu înțeleg, dar par „împinși” de corporatiști să se opună și să forțeze a juca ultima lor carte, împotriva hotărârii marii majorități a moților, împotriva hotărârii marii majorități a românilor de pretutindeni, împotriva deciziei mai noilor miniștri ai Culturii și Mediului, împotriva opoziției specialiștilor care au spus clar: proiectul Roșia Montană este echivalentul unui nou Cernobâl.

R.M.G.C.- iștii par să nu realizeze că mineritul, așa precum îl vor ei și cei ce îi manipulează să gândească așa, niciodată nu va putea fi implementat. Așa precum o discotecă sau un club, la parterul unui bloc, nu poate să își desfășoare activitatea fără acceptul și aprobarea locatarilor din vecinătate, aprobare imposibil de obținut.

Domnilor R.M.G.C.-iști, fac apel către voi în numele moților să vă deschideți mintea și inima, nu doar ca să respectați decizia noastră și a românilor de pretutindeni care au protestat, dar și ca să înțelegeți că viitorul Roșiei Montane poate fi un viitor strălucit și durabil, mai cu seamă dacă Roșia Montană va fi integrată în UNESCO. Și nu dărâmând munții, otrăvind mediul și pânza freatică, ori omorând zeci de mii de oameni prin foarte probabila rupere a unui baraj uriaș, preconizat a fi construit de șefii voștri pe care pare că îi serviți până la moarte. Jenantă, penibilă, dacă nu cumva trădătoare atitudinea voastră, trădătoare față de noi, moții din împrejurimi care am spus ferm și hotărât Nu! proiectului. Priviți în perspectivă, priviți spre viitor. Nu lătrați și nu vă lamentați de parcă lingourile de aur ce se vor extrase de la Roșia Montană ar urma să vă asigure vouă prosperitatea, să vă intre vouă în conturi și nu unor mahări de peste ocean, inclusiv unui mare magnat evreu, aflat în vizorul D.NA., pe nume Beny Steinmetz.

Dacă am presupune prin absurd că nenorocitul proiect propus de canadieni ar fi implementat, s-ar cuveni atunci să pun o întrebare actualului primar al Roșiei Montane și nu doar lui, ci tuturor politicienilor naivi, neinformați ori rău intenționați care gândesc asemenea – adică prost. Așadar, dacă după 10-15 ani, când aurul și celelalte minerale de la Roșia Montană se vor fi aflat în căruța canadienilor, inclusiv a penalului Beny Steinmetz, după ce se va fi încheiat cu mineritul la Roșia Montană, ce locuri de muncă vor avea roșienii? Dar copiii lor? Unde vor lucra ei? Ce se va întâmpla cu moții din Apuseni care, hai să presupunem că ar rămâne teferi – ceea ce eu nu prea cred – după o eventuală rupere a barajului preconizat de 185 m – că barajele se mai și rup – respectiv a imensei otrăviri cu uriașe cantități de cianură, radiații și metale grele dispersate pe arii întinse? Despre ce turism sau despre ce agricultură vom putea vorbi atunci în Apuseni? Ce munci vor mai practica roșienii și moții? Nu cumva ar urma depopularea masivă a Apusenilor de către cei rămași încă în viață? Nu cumva asta se și dorește? Nu cumva mahării lumii – aceia care aleargă cu limba scoasă după resursele altora – în complicitate cu decidenți români corupți au plănuit depopularea Apusenilor cu scopul scormonirii tuturor munților în vederea acaparării resurselor, bineînțeles cu consecințe inimaginabile asupra vieții și mediului?

Domnilor R.M.G.C.-iști, ce este mai important pentru români, ca resursele de la Roșia Montană să încape pe mâini străine în schimbul dobândirii câtorva locuri de muncă și acestea pentru un scurt timp, respectiv a unui câștig infim la buget? Sau păstrarea intactă a mediului, nepericlitarea vieții oamenilor, păstrarea resurselor în avuția națiunii române, în folosul copiilor și nepoților noștri, într-un viitor când tehnologia sigur va avansa? Repet, fără a pune în pericol mediul și viața a zeci de mii de oameni.

Domnule primar al Roșiei Montane, gândiți precum odinioară gândea Ștefan cel Mare: Roșia Montană nu este a mea, nici a voastră, nici a copiilor noștri, Roșia Montană este a urmașilor, urmașilor noștri. Gândiți și mai ales acceptați o dezvoltare durabilă a Roșiei Montane pentru zeci sau sute de ani. Și nu doar pentru azi sau mâine, apoi, după noi….”potopul”.

Voi încheia făcând o afirmație pe atât de adevărată, pe atât de tristă. Cu ceva timp în urmă un anume domn, fost mare șef de Comisie Parlamentară pentru Roșia Montană, a fost depistat de către DNA posedând niscai lingouri de aur – că probabil i-au căzut, „taman din cer”, direct în propriul seif. Atunci, rămâne să ne întrebăm, oare câți politicieni influenți, ocupanți ai unor funcții importante urmau să-și alimenteze conturile ori seifurile cu lingouri de aur de la Roșia Montană? Putem oare estima, intui sau bănui? Sau nu avem dreptul sa ne punem o astfel de întrebare? Ar putea constitui o posibilă explicație, ca să înțelegem de ce unii susțin cu atâta înverșunare și încăpățânare un proiect, dovedit dezastros, pe deasupra și respins categoric de majoritatea cetățenilor? Majoritate ignorată din păcate de susținătorii înstrăinării resurselor de la Roșia Montană.

Probabil că, într-un interval de timp rezonabil, precum însăși șefa D.N.A.-ului, doamna Koveși, anticipa recent, vom afla și în județul Alba, ce matrapazlâcuri au săvârșit unii politicieni. Dă Doamne să descoperim eventual și adevăratele „ițe” ale proiectului cu nume Roșia Montană! Era și unul din sloganurile străzii din Țara Moților: „DNA, DNA, rezolvați corupția, din dosarul Roșia!”.

De Roșia Montană vom mai vorbi; subiectul nu s-a încheiat. Dă Doamne să vorbim, doar de bine. Și nu uitați: „Fericirea unui om – eventuala fericire a unor roșieni – nu se poate clădi pe nefericirea altui om – adică a noastră, a moților”.

Toate cele bune, tuturor!

Profesor Daniel Burz, Câmpeni

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI