Un premier patriot

Cârdăşia dintre partidele politice din România şi UDMR-ul ca aşa-zisă asociaţie culturală dăinuie de vreo 20 de ani, de pe vremea FSN-ului de când Ion Iliescu, el însuşi minoritar, şi-a tras o ceată de votanţi cu care să poată manipula puterea după cum îl interesa rămânerea veşnică în jilţul ţării. A fost cel mai mare rău care ni se putea aduce nouă, poporului român, care a fost şantajat într-un mod ordinar de politicienii udemerişti, la fel de ahtiaţi după averi şi agoniseli ca şi ortacii lor românii, cu deosebirea că dincolo de faptul că au ajuns cei mai bogaţi minoritari din România, Marko Bella şi Attila Verestoy au şi făcut paşi mari în obţinerea unor privilegii pe care nicio altă minoritate din Europa nu le are, căci în Anglia, Germania sau Franţa nici măcar nu sunt recunoscuţi minoritarii. Dar, orice început are şi un sfârşit. Guvernul Ponta se pare că va pune capăt şantajului udemerist, astfel că din noua putere instalată la Palatul Victoria a fost exclus UDMR, mereu revendicativ şi pus pe înavuţire şi jecmănire, ca orice curvă notorie şi patentată. După ce l-a dat jos de la guvernare, premierul Victor Ponta a făcut ordine şi în privinţa Facultăţii de Medicină de la Târgu-Mureş în limba maghiară, impunând respectarea autonomiei universitare. Iar mai recent, tot premierul patriot Victor Ponta a fost neînduplecat vizavi de înhumarea în ţară, în pământul Transilvaniei noastre sfinte, a cenuşii unui notoriu antisemit, antiromân şi fascist maghiar al cărui nume nici nu merită să-l pomenim aici.
Să sperăm că se vor lua măsuri dure şi faţă de cei care continuă să-şi bată joc de marele nostru erou naţional, Avram Iancu, nu demult spânzurat de un fanatic revizionist, iar acum atacat acasă în sediul societăţii ce-i eternizează memoria cu cocktail-uri Molotov.
Toate aceste întreprinderi, acţiuni şi atitudini ale lui Victor Ponta probează că avem în fruntea guvernului un premier patriot, care a început să facă politică cu adevărat românească. Şi este necesar să avem un asemenea premier patriot în condiţiile în care în Transilvania apele revizionismului şi revanşardei maghiare continuă să fie agitate cu o tactică şi o stragie bine puse la punct care se concentrează, ca şi manifestările anti-româneşti din aceste zile, în aşa-numitul ţinut secuiesc, adică în judeţele Mureş, Covasna şi Harghita. De ce oare? Pentru că aici există o populaţie în majoritate de limbă maghiară, lucru de care au avut grijă udemeriştii atunci când pur şi simplu, aflaţi la guvernare, au dus o politică de epurare şi eliminare a românilor din zonă. Şi acolo unde există o majoritate etnică, indiferent de vechimea şi continuitatea populaţiei, se poate uşor apela la soluţia Kosovo, adică la proclamarea unei regiuni sau a unei republici autonome. În această privinţă cazul Kosovo este instructiv şi pentru noi: acolo afirmarea vechimii continuităţii sârbeşti s-a lovit de argumentul mult mai convingător al unei majorităţi albaneze zdrobitoare, care a devenit acum criteriul principal după care se judecă la curţile europene libertăţile şi drepturile comunităţilor. Adică un ţinut secuiesc ar fi un prim pas spre un Kosovo în inima Transilvaniei. Din fericire, din acest punct de vedere, chestiunea Transilvaniei este tranşantă pentru că ea este incontenstabil românească şi oricând ar fi cazul cei mai mulţi locuitori ai ei şi-ar afirma cu hotărâre apartenenţa la România. Aşa după cum incontestabil este faptul că aici trăieşte o minoritate maghiară căreia este normal să i se recunoască drepturile specifice, de cetăţeni ai ţării, cu drepturi şi obligaţii, cu libertăţi şi datorii aşa cum spune Constituţia României. Iar faptul că avem un premier în vână românească este de bun augur pentru unitatea şi integritatea României.
Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI