Un cetăţean dintr-o zonă defavorizată şi-a ars dosarul pentru fonduri europene în faţa Direcţiei Agricole

Marţi, 8 februarie 2011, am fost solicitaţi de urgenţă la sediul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba de către un cetăţean revoltat, care a procedat la un protest inedit. Acesta a ars un dosar în faţa sediului instituţiei: dosarul fiicei sale pentru obţinerea de fonduri europene. După ce s-a mai liniştit şi i-a trecut focul de la inimă (şi din hârtii) omul ne-a spus toată tărăşenia cu dosarul respectiv, care l-a adus la exasperare.
lCulmea absurdităţii: ai 20 de vaci cu lapte, dar cumperi cota de lapte de la altcineva, ca să devii… „eligibil”
În anul 2002, Ieronim Crişan din Lopadea Nouă a înfiinţat o mică fermă de vaci cu lapte în satul Bârgău, în condiţiile în care în localitatea respectivă abia dacă se mai găsesc vreo 4-5 vite. A pornit omul cu 7 bovine şi a tot crescut efectivele până când, în vara anului trecut, a ajuns la 22 de capete. Auzind că pentru tinerii fermieri există posibilitatea de a accesa fonduri structurale de la Uniunea Europeană prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, cu condiţia ca solicitantul să nu depăşească vârsta de 40 de ani, în luna septembrie a anului trecut Ieronim Crişan a trecut exploataţia cu acte în regulă în proprietatea fiicei sale, Camelia, în vârstă de 22 de ani, studentă în anul III la Facultatea de Medicină Veterinară, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj Napoca. Şi de-aici a început calvarul său. Mai întâi a trebuit să cumpere dreptul de cotă de lapte de la un cetăţean de pe Valea Sebeşului, pentru că aceasta era o condiţie ca fiica sa să devină persoană fizică autorizată, calitate necesară la obţinerea subvenţiei pentru ferma ce funcţionează într-o zonă defavorizată, cât şi pentru a-şi depune dosarul pentru accesarea fondurilor europene.

Dar de ce a trebuit omul să cumpere dreptul de cotă de la altcineva, în condiţiile în care avea deja în jur de 20 de vaci cu lapte? Pentru că el personal îşi pierduse cota, neînţelegându-se la preţ cu procesatorul. Fireşte, cum să accepţi să dai kilul de lapte cu 70 de bani? Şi aici apare o altă aiureală: contractele cu procesatorii se încheie pe cantităţi în kilograme, nu în litri, cum ar fi normal, şi musai cu un procent de peste 3,5% conţinut de grăsime! Altfel se scade din cotă. Aşadar, omul are vaci, vinde lapte, dar nu poate primi subvenţie pentru funcţionare în zona defavorizată şi nici fonduri europene, decât dacă îşi dă laptele pe degeaba sau dacă cumpără cota de la altcineva…
lCinci luni de alergătură şi 3.500 de lei aruncaţi pe apa sâmbetei
Şi asta n-ar fi nimic. A depăşit omul piedica aceea cu cota de lapte, dar au început alte piedici. I se întocmeşte un dosar ca la carte de către o firmă de consultanţă cu multă experienţă în domeniu (SC Agora Nova SRL) şi, după ce face un braţ de documente şi plăteşte în stânga şi-n dreapta, zice că totul e OK. Merge cu fata la Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba (aflat în subordinea APDRP, prin care se derulează fondurile europene) şi i se spune că o filă din dosar nu-i semnată de titular, adică de fiica sa. „Nu-i nimic, zice omul, fiica mea e aici şi poate semna pe loc.” “Nu se poate, zice funcţionarul de la OJPDRP, ia dosarul şi-l aduci cu semnătura de rigoare”. Revine după vreo două zile şi… altă gogoriţă: trebuie diploma de bacalaureat a fetei în original. „Păi, fraţilor, se revoltă omul, diploma în original e în dosarul ei de la facultate!” Cu chiu cu vai se acceptă o copie, dar mai apare o piedică. Faptul că fata e la o facultate chiar cu specializare în domeniul zootehniei nu are relevanţă pentru OJPDRP. Ea trebuie să absolve un curs de calificare profesională ca lucrător în creşterea animalelor, organizat de Camera Agricolă Judeţeană Alba. Alt timp, alţi bani, altă „distracţie”. În fine, obţine şi adeverinţa respectivă. „Timp de o lună de zile, afirmă Ieronim Crişan, am făcut naveta de la Lopadea Nouă la Alba Iulia şi de fiecare dată mai trebuia adus câte ceva. Mă simţeam de parcă aş fi fost o jucărie, la cheremul funcţionarilor respectivi care-şi băteau joc de mine cum doreau!”. Până la urmă, omul a alergat cinci luni de zile şi a cheltuit în jur de 3.500 de lei, care s-au dovedit bani aruncaţi pe apa sâmbetei.
Ca să nu mai aducă şi fata cu dânsul de fiecare dată, învoind-o de la facultate, omul a făcut o procură notarială ca s-o reprezinte. Şi încă nu s-a încheiat totul. Anul acesta, în data de 28 ianuarie, au venit funcţionarii în control (nervoşi, grăbiţi, aroganţi, ca pe tarlaua lor) ca să vadă dacă sunt respectate toate condiţiile de eligibilitate şi au găsit 7 vaci lipsă! Ei, asta-i grav…
lUn control dur, care… nu a existat niciodată!
Cererea de finanţare făcută de Ieronim Crişan şi fiica sa era de 22.000 de euro, corespunzător unui efectiv de 22 de vite. Ei bine, 7 fuseseră între timp „scăzute”, adică sacrificate din necesitate, cu acte în regulă de la Direcţia Sanitar Veterinară. Respectiv cu un aşa-zis „formular de mişcare” pentru fiecare vită sacrificată. Ba una şi-a rupt piciorul, ba alta nu putea să fete etc. Şi cât credeţi că a primit Crişan de la abator pentru o vită pe care a fost nevoit s-o sacrifice? 500 de lei, în condiţiile în care o vită bună se vinde în târg cu cel puţin 3.000 de lei! Nu contează! Nu ies vacile la număr şi pace! Nu contează nici că omul avea, cu tineretul bovin cu tot, mai multe vite decât efectivul acela de 22 de capete pentru care făcuse solicitarea. La momentul controlului (28 ianuarie 2011) omul avea în grajd 15 vaci cu lapte, 7 juninci (care în scurt timp ar fi ajuns la maturitate!), 2 tauri şi 7 viţei. Dar tot nu contează. I s-a recomandat de către firma de consultanţă să solicite altă sumă, deoarece nu mai poate primi 22.000 de euro, că n-are destule vaci. Pentru efectivul de care dispune, cică, poate primi maximum 16.000 de euro. S-a necăjit omul, dar a spus că până la urmă e bine şi aşa. Însă când s-a prezentat la OJPDRP cu solicitarea reformulată i s-a spus că… nu se mai încadrează nicicum. Aşadar, ar fi mai bine să-şi retragă dosarul, că oricum nu primeşte niciun ban. Dacă-l retrage şi-l reface (adică o ia de la capăt cu alergătura şi cu cheltuielile) îl poate depune iar peste 6 luni, iar dacă nu, acesta va fi respins şi nu mai poate fi depus decât peste un an de zile. Zis şi făcut: Crişan a retras dosarul marţi, 8 februarie a.c., dar figurează cum că şi-ar fi retras dosarul în data de 27 ianuarie a.c. Iar controlul acela dur şi răuvoitor din 28 ianuarie? Ca şi cum n-ar fi existat niciodată…
lFonduri europene pe criterii politice de „eligibilitate”
Ei bine, cu asta s-a umplut paharul răbdării lui Ieronim Crişan! Marţi, când şi-a luat dosarul, după cum spuneam, i-a dat foc în faţa sediului DADR Alba (faină clădire!). După ce a fost purtat pe drumuri 5 luni de zile, după ce a cheltuit bani, nervi şi energie, după ce a înghiţit toată batjocura unor funcţionari „înţepeniţi” în birourile lor, s-a ales cu praful de pe tobă. El ne-a declarat că alte dosare, ale unora care au avut efective mai mici (umflate artificial pe hârtie) au fost considerate eligibile şi urmează să fie finanţate. Iar Crişan afirmă că „eligibilitatea” s-a apreciat şi în funcţie de culoarea politică. El spune că cele mai multe dosare acceptate sunt ale unor membri PDL, în timp ce el este un membru activ al PRM! Pentru a ne lămuri cu privire la aceste acuzaţii, am contactat-o pe doamna Carmen Morariu, şefa OJPDRP Alba, care însă nu a vrut să ne răspundă la întrebări. Cică să-i trimitem întrebările în scris, pe care dânsa le va prezenta la nivelul agenţiei din Bucureşti. OK. O înţelegem: nu vrea să-şi pericliteze funcţia, aşadar îi transmitem întrebările noastre în scris, dar aici, public, în paginile cotidianului nostru: 1. Câte proiecte au fost depuse la Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”, anul trecut? 2. Câte dintre acestea erau pentru ferme de vaci cu lapte? 3. Câte au fost aprobate şi câte au fost respinse? 4. Vă rugăm să ne puneţi la dispoziţie o listă cu cei ce au primit finanţare, cu specificarea sumelor obţinute şi a efectivelor lor de animale. 5. Prezentaţi-ne o listă similară cu numele celor respinşi, cu specificarea sumelor solicitate şi cu motivaţia respingerii. Aşadar, aşteptăm răspunsul dumneavoastră, stimată doamnă!
Şi când te gândeşti că suntem permanent admonestaţi că nu accesăm fondurile europene. Păi cum să le accesezi? Poate că şi ca să primeşti bani europeni trebuie să dai şpagă funcţionarilor români sau… să te înscrii în partidul aflat la guvernare, nu?

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI